LA MULTI ANI 2013!!!

Pentru anul 2013, am regasit blogul ca tehnica de a tine legatura cu oamenii dragi si pe care nu i-am mai vazut demult. Nu stiu daca e practic, imi ziceti voi. FB este fain pentru poze dar e super al naibii in ceea ce priveste confidentialitatea si intimitatea.

La multi ani pentru ai mei, va pup si sper sa ne vedem in curand!

Profit sa transmit la multi ani fetelor mele de la Iasi!! si mai ales Andreei care cu fiecare an ce trece ramane totusi mai mica decat mine... 
Felicit gagicile care s-au casatorit si cele care si-au retusat silueta :p
Ma bucur ca am reluat legatura cu Mada :)

Salut gagicile mele ploiestence si le urez un an bogat si cu multe proiecte.
Va pup Ancuta, Miha, Cris!!

Cat despre mine, anul 2013 m-a prins cu idei noi si idei vechi, ca pe fiecare din voi.
Printre cele vechi, inca nu am postul dorit... franta e inca dificila pentru migrantii cu aspiratii inalte.
Printre cele noi, incerc sa ma stabilesc mai bine in franta.
Iata 3 poze cu mine de anul trecut.  Si cu Tomita bineinteles.
M-am mai ingrasat caci am cam schimbat regimul de viata, nu mai alerg intre 2 joburi si o mie de stagii ci ma limitez la un loc de munca si un benevolat. Nu prea am timp sa citesc, dar reusesc sa ma plimb mai des decat inainte si am reusit in 2012 sa ajung la bruxel, si istanbul. As vrea Grecia anul asta dar as ajunge si in Delta prin mai poate.
Va tin la curent si sa stiti ca imi face placere sa primesc vesti. Aici sau pe mail, pe fb sau tel.
Va pup cu drag !!!

Antonesei

Doamnelor si domnilor,
Datorita lui Flori:
1) am revenit in peisaj si
2) am vazut cum la o intrebare provocatoare ca sa nu zic de-a dreptul idioata, se poate da un raspuns intelept si frumos:

"Bun. Sa zic altfel. Ai o femeie frumoasa si din literatura nu prea castigi bani. Femeia vrea parfumuri, rochii si altele. Cum procedezi? Nu este o dovada de egoism ca nu te apuci de-o ocupatie mai lucrativa?

Credeam ca vrei sa-mi complici situatia, dar de fapt mi-ai facut lucrurile mai simple! Nu am avut niciodata o relatie cu o femeie cu care sa nu ma aflu intr-o relatie de dragoste reciproca, sau fara sa fim bintuiti amindoi de un feeling. Sigur ca mi-a placut mereu sa am grija de femeile care m-au insotit in viata asta, pe cit mi-a fost posibil, chiar sa le rasfat. Nu cred ca vreuna s-ar putea plinge, insa n-am fost in situatia sa renunt la literatura, pentru ca nu literatura mi-a oferit resursele necesare, ci activitatile colterale, Universitatea, articolele de ziar, emisiunile de radio si televiziune, conferintele, lecturile publice etc. Slava Cerului, mai ales in tranzitia asta complicata, am reusit sa ma descurc fara sa fiu nevoit sa fac altceva, care sa nu-mi placa sau sa-mi placa mai putin decit cele pe care le fac. As putea spune ca sint un „profitor” al tranzitiei, unul care munceste mult, dar macar in domenii care-i sint la indemina." 

http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=3382

Si sa terminam cu o poezie care se caleaza pe insomnia mea de duminica asta dimineata:

Liviu Antonesei - Night-Life

Când nu pot dormi eu povestesc
întâmplari imaginate.

Când nu mai pot povesti ma simt
golit ca un erotoman dupa
o mie de turniruri.

Pentru ca nu pot dormi as vrea sa mor

Nu reusesc-si atunci urlu la ziduri
sau ma prefac în locomotiva
sau ma cred gândac de bucatarie
si urmaresc liniile parchetului

În jurnalul unui îndragostit dezinteresat
povestesc totul. Nu ajuta la nimic.
Si în fiecare noapte o iau de la capat. 

Codrule codrutule, ce mai faci dragutule,
Ca de cand nu ne-am vazut multa vreme a trecut...

A trecut iarasi multa vreme de cand nu mi-am mai aplecat pana catre aceste meleaguri virtuale.
Au trecut fapte, emotii, realitati si multe activitati.
Oameni dragi, oameni noi, oameni cu dor de duca, ori cu chef de poposit pe meleaguri frantuzesti si-au facut aparitia in peisajul micii mele vieti.

Idei mai vechi si mai noi s-au trezit in spiritul meu, emotii mai noi sau tot asa mai vechi umplu acelasi trup.
Noi cunostinte, oboseli, curiozitati, Ariel, amintiri din copilarie, Iasi, Chambery, Bucuresti, fetele mele, etc etc
Vise noi, sperante vechi, oportunitati, frici, tablouri, cusaturi, cu asta se imbina trupul si spiritul meu in zilele astea de vara inabusitoare...

Tot la capitolul poze ajungem caci ce vorbeste cel mai mult despre noi decat imaginea. Imaginea ce surprinde   toate cele.

La multi ani!!!

 Vesuviu si Pompei

 minunata Paola !!!

La Salento, unul dintre cele mai scumpe orase din Italia.

vacante de vara

Inainte de mica incursiune in Romanica, imi fac timp de cateva poze din Spania, unde am strabatut niste locuri pitoresti. Voila pozilici cu povestile din spatele lor:

Intai la Castelnodary, unde se face cel mai bun cassoulet !!! de altfel, toaletele erau infundate la petit gazouillis intrucat cassouletul este o mancare pe baza de... fasole!

Cam asa ne-am organizat noi. Am luat camionul cu pat in spate, masa, cutia asta albastra foarte competenta in a tine alimentele la temperatura scazuta si hai la drum!

Pe meleaguri spaniole...

Granite delicioase si care fac limba colorata.

la figueres, la muzeul lui dali... muzele in spania costa de la 18 euro in sus!!!

Unul dintre cele mai fermecatoare orase pe care le-am vazut... Cadaques... oras pitoresc la care ajungi doar strabatand muntele cu multe viraje. albastru roz alb, costa brava, plante agatatoare, pisicute iubarete, strazi pietruite care urca si coboara si casa lui dali care lumineaza orasul de pe piscul lui rotund. 

cam asa arata un tablou de la capatul estic al spaniei

casa lui dali inainte de innoptare

simtul umorului spaniol...

pe plaja buclucasa...

barcelona la intrare, in toata splendoarea. ce se vede la orizont este sagrada familia.

in parcul guell, mozaicat, o scena de unde barcelona se intinde in valuri. 

impunatoare si moderna...

 Prietena pe care mi-am facut-o la barcelona!

Si bineinteles nu puteam pleca fara a gusta din sangriaaaa!!! Super buna si racoritoare... Thomas a trebuit sa se sature cu un pahar... la restul i-am facut eu cinste :) 

Nu mai vorbesc de jambon, care se afla peste tot!! nici de cat costa parcarea in barcelona... 

Abia astept sa ajung acasa, o saptamana e putin dar e bun si atat... 

parisul lunii mai

saint antoine:

afisele frantuzesti:

natura la bucata:

ce iti ia ochii...

central:

foarte tari statuile. poezie de fier.

dupa nivel...

recunoasteti diferentele :))

bateau prive... cum ar veni.

pentru lady di la pont de l'alma, pod sub care a fost accidentul fatal