la campina, dealul de la bunica, inconjurat de alte chipuri, locuri, forme, idei, acolo, intr-o incapere colorata.
17 décembre 2007
asa da, sa ma mandrescu cu sisu meu!!!
la campina, dealul de la bunica, inconjurat de alte chipuri, locuri, forme, idei, acolo, intr-o incapere colorata.
intalnire de grup
cu ancuta, scumpica de ea, nico, doinita si o aripa din catalin :) care inca viseaza la mare...
16 décembre 2007
nebunie in 4
sper ca fetili sa nu se supiri pi mini :P
m-am gandit sa expun "nebunia in 4", poezia pe care am facut-o impreuna, intr-o seara nu de betie, cine a auzit de betie in C12 ??? orice poze cu noi si bautura e trucaj, mancav-ash, ci intr-o seara de... creatie :)
voila poem, nu mai stiu ce vers e facut de cine, daca va recunoasteti, astept sa va declarati:
"azi norii mi se par transparenti
si zambetele-mi tremura prin buzunare
nimic pe lumea asta n-are sens daca tu nu privesti
imi place sa-mi plimb degetele prin parul tau
cand cuvintele se ascund dupa umbre
si privesti prin mine ca un orb nebun
arcadele se-mpotmolesc prin spini
si paienjeni metalici isi tes panza sub coastele mele."
m-am gandit sa expun "nebunia in 4", poezia pe care am facut-o impreuna, intr-o seara nu de betie, cine a auzit de betie in C12 ??? orice poze cu noi si bautura e trucaj, mancav-ash, ci intr-o seara de... creatie :)
voila poem, nu mai stiu ce vers e facut de cine, daca va recunoasteti, astept sa va declarati:
"azi norii mi se par transparenti
si zambetele-mi tremura prin buzunare
nimic pe lumea asta n-are sens daca tu nu privesti
imi place sa-mi plimb degetele prin parul tau
cand cuvintele se ascund dupa umbre
si privesti prin mine ca un orb nebun
arcadele se-mpotmolesc prin spini
si paienjeni metalici isi tes panza sub coastele mele."
15 décembre 2007
10 décembre 2007
09 décembre 2007
am trait 2 zile ca pentru ultima oara
dupa ce am vazut "if only" parca sau cum s-o numi.
mi se pare fantastic sa iti incepi viata,si aici tata freud ma da in gat, scuzati exprimarea, ca de fapt imi propusesem sa zic ziua (ce mare chestie actul asta ratat, hm tre sa-l iau la puricat). asa. ce ziceam?
m-am trezit ieri dimineata si nu m-am gandit daca e sambata sau vineri, ci cum sa imi organizez ultima zi din viata mea. si nu, nu este o chestie de genul "cum ar fi daca ai fi o ciuperca", prietenii stiu de ce (naspa faza asta din urma, uite cum am exclus o bucata din marele popor care imi citeste blogul :)) ) si nici de genul "cum ar fi daca ai manca un nas"? pentru neinitiati, acestea 2 sunt niste exemple de intrebari pe care mi le pun, nu dupa ce ma droghez, ci dupa ce... bang, reflectez! si imi cam vin idei din astea, rezulta ca reflectez destul. e o chestie buna asta cu reflectatul? Nu, hello! daca asta ar fi ultima zi din viata mea, inseamna ca am epuizat-o reflectand... c'est quandmeme triste, vorba cuiva.
si ma trezii, ziceam, cu motivanta, remarcati legatura cu postul anterior, eah!!, ashea, si ma trezii, ziceam, cu motivanta idee de a trai ca pentru ultima zi din viata. aici se vede diferenta dintre experimentul de laborator si ala in mediu natural, sau nu se vede, da' io o vad in capu' meu :I
plecai la ploiesti, unde poti sa te pitesti, il vazui pe tata, simpaticu' si-mi zisei in cap, iara, hm aduce a reflectie... c'est involontaire, kmeme!! si-mi zisei ca fata, ce dreaq ai crescut asa, de se uita tata la tine ca la fii-sa aia mare. bai, tata, bai!
acasa mama tuna ca nu gaseste nush ce manusa, de parca numai de aia nu-mi pasa mie in ultima zi din viata mea :( o stransei in brate, ca sor'mea, tzuca mea de care sunt asa de mandra, ea institui stransu' mamei in brate, reconfortantul strans in brate. pe mine nu ma strange, da am io grija sa-i fac orele alea in care stau acolo lipicioase. io stiu ca de fapt ii place :)) ce evil suna asta, ca la barbatii aia care cred ca dreaq ce batai le dau ei la "muieri" (ce incantata ar fi profa mea de latina dintr-a 9, tot ea ne zise sa nu ne jenam sa zicem "cur" :)) ) numai rau nu le face... de fapt, ele sunt excitate! boilor, cine v-a mintit?! nu nu, voi sunteti de fapt niste victime. dar sa nu deviez!
ce-am aflat? ca si in ultima zi ( experiment de laborator totusi) am nevoie sa dorm, si chiar la pranz, ca statui sa vad filmu pana la 2 noaptea parca, asa da... ca am nevoie sa ma uit la papucii oamenilor in metrou, revenii la bucuresti, uitaii sa zic, sa ma holbez in geamu din metrou la ... la mine incercand sa surprind ce se ascunde sub gandurile mele noi, si o gramada de lucruri marunte...
si nu m-am grabit, asa cum m-am asteptat, pe seara am constatat ca nu m-am grabit ci am rasuflat incet si calm, lasand aerul sa isi urmeze traseul cu care era obisnuit, si am privit lucrurile relaxat, incercand sa nu imi reprosez nimic din ceea ce inseamna mici greseli, am incercat si de fapt mi-as fi dorit ca experimentul sa fi fost mai real, motivatia sa fi fost mai puternica, as fi putut face mai multe!
a, as lua europa la picior, deviza mea pe perioada asta... e o prostie sa iti inchipui ca apoi ar fi mai putine lucruri care te-ar mai putea motiva? sa ce? sa traiesti, sa ai visuri, sa vrei ceva pentru care sa iti luceasca ochii ca la aia beti?...
a, da, azi am incercat acelasi experiment, o sa-l fac si maine ca si cum nu l-as mai fi facut si azi, daca aflu maine ca urmeaza sa mor, o sa apara efectul de salienta?!
mi se pare fantastic sa iti incepi viata,si aici tata freud ma da in gat, scuzati exprimarea, ca de fapt imi propusesem sa zic ziua (ce mare chestie actul asta ratat, hm tre sa-l iau la puricat). asa. ce ziceam?
m-am trezit ieri dimineata si nu m-am gandit daca e sambata sau vineri, ci cum sa imi organizez ultima zi din viata mea. si nu, nu este o chestie de genul "cum ar fi daca ai fi o ciuperca", prietenii stiu de ce (naspa faza asta din urma, uite cum am exclus o bucata din marele popor care imi citeste blogul :)) ) si nici de genul "cum ar fi daca ai manca un nas"? pentru neinitiati, acestea 2 sunt niste exemple de intrebari pe care mi le pun, nu dupa ce ma droghez, ci dupa ce... bang, reflectez! si imi cam vin idei din astea, rezulta ca reflectez destul. e o chestie buna asta cu reflectatul? Nu, hello! daca asta ar fi ultima zi din viata mea, inseamna ca am epuizat-o reflectand... c'est quandmeme triste, vorba cuiva.
si ma trezii, ziceam, cu motivanta, remarcati legatura cu postul anterior, eah!!, ashea, si ma trezii, ziceam, cu motivanta idee de a trai ca pentru ultima zi din viata. aici se vede diferenta dintre experimentul de laborator si ala in mediu natural, sau nu se vede, da' io o vad in capu' meu :I
plecai la ploiesti, unde poti sa te pitesti, il vazui pe tata, simpaticu' si-mi zisei in cap, iara, hm aduce a reflectie... c'est involontaire, kmeme!! si-mi zisei ca fata, ce dreaq ai crescut asa, de se uita tata la tine ca la fii-sa aia mare. bai, tata, bai!
acasa mama tuna ca nu gaseste nush ce manusa, de parca numai de aia nu-mi pasa mie in ultima zi din viata mea :( o stransei in brate, ca sor'mea, tzuca mea de care sunt asa de mandra, ea institui stransu' mamei in brate, reconfortantul strans in brate. pe mine nu ma strange, da am io grija sa-i fac orele alea in care stau acolo lipicioase. io stiu ca de fapt ii place :)) ce evil suna asta, ca la barbatii aia care cred ca dreaq ce batai le dau ei la "muieri" (ce incantata ar fi profa mea de latina dintr-a 9, tot ea ne zise sa nu ne jenam sa zicem "cur" :)) ) numai rau nu le face... de fapt, ele sunt excitate! boilor, cine v-a mintit?! nu nu, voi sunteti de fapt niste victime. dar sa nu deviez!
ce-am aflat? ca si in ultima zi ( experiment de laborator totusi) am nevoie sa dorm, si chiar la pranz, ca statui sa vad filmu pana la 2 noaptea parca, asa da... ca am nevoie sa ma uit la papucii oamenilor in metrou, revenii la bucuresti, uitaii sa zic, sa ma holbez in geamu din metrou la ... la mine incercand sa surprind ce se ascunde sub gandurile mele noi, si o gramada de lucruri marunte...
si nu m-am grabit, asa cum m-am asteptat, pe seara am constatat ca nu m-am grabit ci am rasuflat incet si calm, lasand aerul sa isi urmeze traseul cu care era obisnuit, si am privit lucrurile relaxat, incercand sa nu imi reprosez nimic din ceea ce inseamna mici greseli, am incercat si de fapt mi-as fi dorit ca experimentul sa fi fost mai real, motivatia sa fi fost mai puternica, as fi putut face mai multe!
a, as lua europa la picior, deviza mea pe perioada asta... e o prostie sa iti inchipui ca apoi ar fi mai putine lucruri care te-ar mai putea motiva? sa ce? sa traiesti, sa ai visuri, sa vrei ceva pentru care sa iti luceasca ochii ca la aia beti?...
a, da, azi am incercat acelasi experiment, o sa-l fac si maine ca si cum nu l-as mai fi facut si azi, daca aflu maine ca urmeaza sa mor, o sa apara efectul de salienta?!
motivatia de a motiva
n-as suporta sa stiu ca cineva la care tin s-ar putea supara pe mine... vorba vine, n-as suporta, sunt capabila sa suport multe, dar nu mi-ar placea sa am astfel de experiente. uneori ma feresc de experiente care mi-ar putea fi utile adica de fapt de experiente si atat. viata= siruri siruri de experiente, ce misto e sa ai constiinta ideii ca ceea ce faci faci de dragul experientei.
dar ideea e ca de fapt totul sta in atitudine, si firul de rupe probabil de ce ziceam mai sus... cel mai important mi se pare sa stii sa motivezi! la juma de an de cand am terminat psiho, imi dau seama ca asta e cea mai importanta chestie pe care imi doresc sa o realizez. nu poti motiva pe oricine asa cum nu poti aplica oricui o terapie X sau Y. in motivare cea mai importanta este sursa!! adica asta as fi eu... imi dau seama ce complicat e, intai tre sa fii tu ala mare si tare si apoi sa mai si pari asa pentru persoana pe care vrei sa o motivezi. si apoi depinde de persoana, tre sa stii sa "iei" diferit persoanele, si de aici un alt aspect important ar fi sa nu bagi pe toata lumea in aceeasi oala, in aceleasi oale mai bine zis, avand in vedere bucatile noastre raspandite de viata, interactiunile cu grupuri diferite, ia uite cum scriu io nici beletristic, nici stiintific :D
mdea, continuand, motivatia mi se pare acum foarte interesanta pentru ca e printre primele dati cand imi propun sa o fac. de cele mai multe ori (ce contructie psihologica, daca pot zice asa :)) ) ma las prinsa in jocul oamenilor de langa mine, chestie pe care eu o intitulez in CV capacitate empatica, de acord cu mine chiar acum si aici, numai ca e necesara o distinctie care se face, evident, in functie de caz. aici apare preaminunatul (multumesc andreea pentru cuvantul "preaminunat" pe care l-am luat de la tine si pe care nu stiu de unde il ai, daca e al tau, felicitari) termen "depinde", multiubitul termen "depinde".
Pentru ca nu poti sa te bagi in jocul oricui, oricat de indragostit de joc ai fi, schimburile de energii si alte bacanii sau minunatii pot fi brutale! traim intr-o lume in care initial nimeni nu are nimic de-a face cu nimeni si in care ne trasformam incet sau brutal dupa cei sau cele ce sunt si se petrec in jurul nostru.
Hm, capacitatea mea empatica ar face bine sa se scindeze dupa o analiza a cadrului de referinte, in una buna bucata implicare in joc si una bucata creare joc. nu e fain sa ai jocul tau, cu ideile tale, regulile tale? asta e dupa mine motivatia. aplicarea e o stare de spirit a imparatului luminat din imparatia de aur si de argint si de toate bunatatile lumii :)), e deschiderea, toleranta fata de el, de jucatori, de bla bla bla si samd.
lectie catre mine: soarele straluceste, iarba e verde! sunt armand assante :))
dar ideea e ca de fapt totul sta in atitudine, si firul de rupe probabil de ce ziceam mai sus... cel mai important mi se pare sa stii sa motivezi! la juma de an de cand am terminat psiho, imi dau seama ca asta e cea mai importanta chestie pe care imi doresc sa o realizez. nu poti motiva pe oricine asa cum nu poti aplica oricui o terapie X sau Y. in motivare cea mai importanta este sursa!! adica asta as fi eu... imi dau seama ce complicat e, intai tre sa fii tu ala mare si tare si apoi sa mai si pari asa pentru persoana pe care vrei sa o motivezi. si apoi depinde de persoana, tre sa stii sa "iei" diferit persoanele, si de aici un alt aspect important ar fi sa nu bagi pe toata lumea in aceeasi oala, in aceleasi oale mai bine zis, avand in vedere bucatile noastre raspandite de viata, interactiunile cu grupuri diferite, ia uite cum scriu io nici beletristic, nici stiintific :D
mdea, continuand, motivatia mi se pare acum foarte interesanta pentru ca e printre primele dati cand imi propun sa o fac. de cele mai multe ori (ce contructie psihologica, daca pot zice asa :)) ) ma las prinsa in jocul oamenilor de langa mine, chestie pe care eu o intitulez in CV capacitate empatica, de acord cu mine chiar acum si aici, numai ca e necesara o distinctie care se face, evident, in functie de caz. aici apare preaminunatul (multumesc andreea pentru cuvantul "preaminunat" pe care l-am luat de la tine si pe care nu stiu de unde il ai, daca e al tau, felicitari) termen "depinde", multiubitul termen "depinde".
Pentru ca nu poti sa te bagi in jocul oricui, oricat de indragostit de joc ai fi, schimburile de energii si alte bacanii sau minunatii pot fi brutale! traim intr-o lume in care initial nimeni nu are nimic de-a face cu nimeni si in care ne trasformam incet sau brutal dupa cei sau cele ce sunt si se petrec in jurul nostru.
Hm, capacitatea mea empatica ar face bine sa se scindeze dupa o analiza a cadrului de referinte, in una buna bucata implicare in joc si una bucata creare joc. nu e fain sa ai jocul tau, cu ideile tale, regulile tale? asta e dupa mine motivatia. aplicarea e o stare de spirit a imparatului luminat din imparatia de aur si de argint si de toate bunatatile lumii :)), e deschiderea, toleranta fata de el, de jucatori, de bla bla bla si samd.
lectie catre mine: soarele straluceste, iarba e verde! sunt armand assante :))
07 décembre 2007
o mare vorba sau mai bine un mare gand
In the end, we will remember not the words of our enemies, but the silence of our friends.
Martin Luther King Jr.
Martin Luther King Jr.
Young clown
cat poate fi de greu sa fii un clovn?cat de diferit? vei simti sau vei avea nevoie sa simti altfel?penibilul devine caraghios si in ochii mei, ai celui care joaca?e ca o alta natura, nu ma simt prost pentru ca o fac cu un scop,ca in reclama aia preaminunata de la sprite.o lectie care se poate aplica si pentru situatiile normale din viata, cand ar trebui sa fie mai simplu pentru ca nu exista costumul ala bengos si preaadevarat. sau tocmai asta e?daca nu am fata pictata mai pot fi la fel de clovn?cat din clovnul pe care il joc ramane intr-o bucata din mine?this is the maskkk...
staying in front of the light
les yeux aplecati spre trecut
asta e pe modelul anunturilor din metrou :))
asta e pe modelul anunturilor din metrou :))
06 décembre 2007
"Imaginez l'histoire racontee par ce poeme de Jean-Claude Martin. Donnez-lui un titre"
je**************************elle
***elle******************je****
**********nous***nous********
**************nous************
**********nous***nous********
***elle******************je****
je**************************elle
***************je***************
***elle******************je****
**********nous***nous********
**************nous************
**********nous***nous********
***elle******************je****
je**************************elle
***************je***************
je m'appelle ana
je ne suis plus la princesse de Jassy, mais Bubu peut bien garder son nom :))
de Mos Niciolae am primit un cadou la adresa din buletin, asa mi s-a comunicat!as vrea sa-mi fac revelionu' la viena, asa mi s-a nazarit, dar pentru ca am prea multi bani m-am gandit ca nu are rost sa stau intr-un singur loc, asa ca mai bine as face un tur al europei, dar cum nu am suficient timp, m-am gandit sa ma gandesc si atat :)) cam la asta raman de obicei, cred ca de vina este inteligenta mea sclipitoare hm
de Mos Niciolae am primit un cadou la adresa din buletin, asa mi s-a comunicat!as vrea sa-mi fac revelionu' la viena, asa mi s-a nazarit, dar pentru ca am prea multi bani m-am gandit ca nu are rost sa stau intr-un singur loc, asa ca mai bine as face un tur al europei, dar cum nu am suficient timp, m-am gandit sa ma gandesc si atat :)) cam la asta raman de obicei, cred ca de vina este inteligenta mea sclipitoare hm
04 décembre 2007
www.damaideparte.ro
Am gasit pe site-ul asta niste chestii bune daca e sa le bagi in seama dupa metoda de bono, care apropo are o stea :))!, adica daca le iei asa si nu le critici. ete na sau nu, io le tin aci aproape, imi mai amintesc de ele cand imi vine rau
Ellis, un cunoscut psiholog cognitivist, considera convingerile de tipul “trebuie, ar trebui” ca fiind irationale, si sursa a tulburarilor in plan emotional si comportamental. Iata mai jos intreaga lista a credintelor irationale identificate de el:
1. Trebuie cu orice pret, totdeauna, sa obtin dragoste si aprobare de la toate persoanele pe care le consider semnificative.
2. Trebuie sa ma dovedesc totdeauna competent si plin de succes macar intr-un domeniu important al existentei.
3. Consider ca viata este ingrozuitoare, oribila, catastrofala atunci cand lucrurile nu merg aşa cum doresc.
4. Trebuie totdeauna sa blamez, sa critic si sa pedepsesc cu severitate pe oamenii care s-au purtat urat cu mine sau care sunt in general rai.
5. Trebuie sa ma preocup permanent si sa ma ingrijorej daca o situatie devine amenintatoare sau periculoasa.
6. Consider ca este oribil si ingrozitor daca nu reusesc sa gasesc o solutie ca lucrurile sa mearga mai bine.
7. Tulburarile emotionale sunt datorate unor factori exteriori si avem o posibilitate redusa de a ne controla sentimentele, asa cum sunt depresia sau ostilitatea.
8. Consider ca este mai usor sa evit dificultatile vietii si responsabilitatile decat sa ma bucur de efectele binefacatoare ale autodisciplinei.
9. Consider ca trecutul meu este atotputernic si ca el determina sentimentele si comportamentele mele prezente.
10. Atunci cand sunt frustrat, tratat in mod nedrept sau respins, consider ca lucrurile merg oribil, teribil, catastrofal.
11. Pentru a ma simti linistit trebuie sa ma bazez pe o anumita ordine si siguranta sau pe o putere supranaturala.
12. Modul in care ma autopercep si ma valorizez depinde de performantele mele si de modul in care oamenii ma apreciaza.
Ellis, un cunoscut psiholog cognitivist, considera convingerile de tipul “trebuie, ar trebui” ca fiind irationale, si sursa a tulburarilor in plan emotional si comportamental. Iata mai jos intreaga lista a credintelor irationale identificate de el:
1. Trebuie cu orice pret, totdeauna, sa obtin dragoste si aprobare de la toate persoanele pe care le consider semnificative.
2. Trebuie sa ma dovedesc totdeauna competent si plin de succes macar intr-un domeniu important al existentei.
3. Consider ca viata este ingrozuitoare, oribila, catastrofala atunci cand lucrurile nu merg aşa cum doresc.
4. Trebuie totdeauna sa blamez, sa critic si sa pedepsesc cu severitate pe oamenii care s-au purtat urat cu mine sau care sunt in general rai.
5. Trebuie sa ma preocup permanent si sa ma ingrijorej daca o situatie devine amenintatoare sau periculoasa.
6. Consider ca este oribil si ingrozitor daca nu reusesc sa gasesc o solutie ca lucrurile sa mearga mai bine.
7. Tulburarile emotionale sunt datorate unor factori exteriori si avem o posibilitate redusa de a ne controla sentimentele, asa cum sunt depresia sau ostilitatea.
8. Consider ca este mai usor sa evit dificultatile vietii si responsabilitatile decat sa ma bucur de efectele binefacatoare ale autodisciplinei.
9. Consider ca trecutul meu este atotputernic si ca el determina sentimentele si comportamentele mele prezente.
10. Atunci cand sunt frustrat, tratat in mod nedrept sau respins, consider ca lucrurile merg oribil, teribil, catastrofal.
11. Pentru a ma simti linistit trebuie sa ma bazez pe o anumita ordine si siguranta sau pe o putere supranaturala.
12. Modul in care ma autopercep si ma valorizez depinde de performantele mele si de modul in care oamenii ma apreciaza.
03 décembre 2007
02 décembre 2007
my new look in my new home
adica in camera domnitei si a anei :P faza pentru care am fost articulata olecuta
a se observa fitzele de Bucuresti, papucii roz si copilul ceapa :))
29 novembre 2007
la civici
asa arata ana la serviciu :P
rafturi,dosare, propriul "ordi" cu o imagine noua pe desktop in fiecare zi, cat mai multe haine ca le chauffage nu prea bouge, cana e apa e in poza? am luat-o de la cora, mi se pare, ca deh, suntem la bucuresti! (am luat la rand toate magazinele, de la real care e chiar langa noua "acasa" pentru mine, mada, domni si ana, pana la auchan, la care nu ajung decat luand tramvaiul 19 din dristor, ca din alta parte nu stiu...)
mi-am facut timp printre colectia de fluturi, baleturi si poezii si pentru o mica history despre noua mea bucata de viata, veniti la bucuresti pe 1 dec, se aprinde bradul in Unirii!
28 novembre 2007
23 novembre 2007
am nevoie de ceva abstract
un puzzle care sa imi arate o mare nu poate fi cava abstract pentru ca fiecare bucata este identica
sa fie ca in visele mele din copilarie, stalpi pe care erau randuri randuri de sarma incalcita
nu reuseam sa o descurc neam
cat de bine suna?
sa fie ca in visele mele din copilarie, stalpi pe care erau randuri randuri de sarma incalcita
nu reuseam sa o descurc neam
cat de bine suna?
vreme statuta
nu in sensul ca pute, ci in sensul ca nu face valuri.
as putea sa spun ca mi-e bine
aseara mi-am cumparat turta dulce cum imi place mie, in forme de inimi, stele si colaci
bunica traieste, sunt inca in tara, cineva se gandeste la mine, sunt inca in toate capacitatile,
am totusi o stare de insuficienta, as face o dracie care sa semene cu un tel inca neimplinit in viata
din pacate si pentru ele avem o organizare.
nu sunt nici impacata cu mine si parca tot trecutul meu e asezat in rame pe peretele din dristor
macar de-ar fi asa
e vreme statuta vine iarna
incerc sa invat sa visez din nou
e o lectie pe care nici macar stanescu nu mi-o poate lega de cap de inima si de ochi
acolo unde intr-un colt ar luci pe alocuri reflectari ale Dunarii
cand stateam cu andreea si ma gandeam la viitor sau
cand stateam cu anca sau cu un anume tip al carui nume nici macar nu mi-l mai amintesc si cu care ar trebui sa ma intalnesc peste fix un an
ana vrea sa viseze
lumea vrea sa viseze
ar trebui sa fie usor
cand am trecut de bariera copilariei si nu mi-am dat seama?
as putea sa spun ca mi-e bine
aseara mi-am cumparat turta dulce cum imi place mie, in forme de inimi, stele si colaci
bunica traieste, sunt inca in tara, cineva se gandeste la mine, sunt inca in toate capacitatile,
am totusi o stare de insuficienta, as face o dracie care sa semene cu un tel inca neimplinit in viata
din pacate si pentru ele avem o organizare.
nu sunt nici impacata cu mine si parca tot trecutul meu e asezat in rame pe peretele din dristor
macar de-ar fi asa
e vreme statuta vine iarna
incerc sa invat sa visez din nou
e o lectie pe care nici macar stanescu nu mi-o poate lega de cap de inima si de ochi
acolo unde intr-un colt ar luci pe alocuri reflectari ale Dunarii
cand stateam cu andreea si ma gandeam la viitor sau
cand stateam cu anca sau cu un anume tip al carui nume nici macar nu mi-l mai amintesc si cu care ar trebui sa ma intalnesc peste fix un an
ana vrea sa viseze
lumea vrea sa viseze
ar trebui sa fie usor
cand am trecut de bariera copilariei si nu mi-am dat seama?
19 novembre 2007
17 novembre 2007
Lumina lui Blaga
Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?
Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"
O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci - cine ştie?
Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?
Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"
O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci - cine ştie?
Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.
Morgenstimmung
Tu ti-ai strecurat cantecul in mine
Intr-o dup-amiaza, cand
Fereastra sufletului zavorata bine
Se deschisese-n vant,
Fara sa stiu ca te aud cantand.
Cantecul tau a umplut cladirea toata,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavanda sonora. Iata,
Au sarit zavoarele
Si manastirea mi-a ramas descuiata.
Si poate ca nu ar fi fost nimic
Daca nu intra sa sape,
Cu cantecul, si degetul tau cel mic,
Care pipaia mierlele pe clape -
Si-ntreaga ta faptura, aproape.
Cu tunetul se prabusira si norii
In incaperea universului inchis.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele... Mi-s
Subrede barnele, ca foile florii.
De ce-ai cantat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -
Nedespartit - in bolti.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.
... Arghezi...
Intr-o dup-amiaza, cand
Fereastra sufletului zavorata bine
Se deschisese-n vant,
Fara sa stiu ca te aud cantand.
Cantecul tau a umplut cladirea toata,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavanda sonora. Iata,
Au sarit zavoarele
Si manastirea mi-a ramas descuiata.
Si poate ca nu ar fi fost nimic
Daca nu intra sa sape,
Cu cantecul, si degetul tau cel mic,
Care pipaia mierlele pe clape -
Si-ntreaga ta faptura, aproape.
Cu tunetul se prabusira si norii
In incaperea universului inchis.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele... Mi-s
Subrede barnele, ca foile florii.
De ce-ai cantat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -
Nedespartit - in bolti.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.
... Arghezi...
Scara la cer- ultimele versurile ale lui Sorescu
"Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,
Mi se arunca de sus.
Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.
- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!"
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,
Mi se arunca de sus.
Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.
- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!"
Adam de Sorescu
Cu toate ca se afla in rai,
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sini tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
"Asta e viata!" - a oftat Adam
Si-a mai creat inca una.
Si tot asa, de cate ori Eva oficiala
Se intorcea cu spatele
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie
Adam scotea la lumina o noua cadina
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sini tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
"Asta e viata!" - a oftat Adam
Si-a mai creat inca una.
Si tot asa, de cate ori Eva oficiala
Se intorcea cu spatele
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie
Adam scotea la lumina o noua cadina
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.
Astazi ne despartim
Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.
Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...
Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul ...
evident Doinas
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.
Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...
Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul ...
evident Doinas
Evocare
Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigat dintr-o limbă moartă.
Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospete de barbari.
Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigat dintr-o limbă moartă.
Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospete de barbari.
Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.
15 novembre 2007
14 novembre 2007
Sunday morning sun is shining
am descoperit cat de mult imi plac macii
cred ca asta de cheama o mica revelatie
cred ca asta de cheama o mica revelatie
12 novembre 2007
bravo,sis
Stimata natiune,
Sor'mea, Emilica, a trecut ieri pe la ora pranzului un preadificil examen care o claseaza printre conducatorii auto ai secolului!
De-acu'.. stati cuminti in case:P
pup sis
Sor'mea, Emilica, a trecut ieri pe la ora pranzului un preadificil examen care o claseaza printre conducatorii auto ai secolului!
De-acu'.. stati cuminti in case:P
pup sis
01 novembre 2007
putregai
ma gandesc la toate lucrurile amare si murdare care se intampla cateodata pe lumea asta. la copiii care stau in spitale si la cei care nu au norocul de a sta in spitale
la cei care se lupta ca niste oameni mari
de parca oamenii mari stiu pentru ce lupta
la mama mea care ma iubeste si care imi asculta toate bocetele
la femeile de la coltul strazii care cersesc
la enumeratia asta proasta si neordonata
....
la razboi la claustrofobie la discriminare la cancer la inghet la arsuri la malformatii la oamenii care nu se bucura cand ar trebui la batranete la tristete la indiferenta
...
haos
la cei care se lupta ca niste oameni mari
de parca oamenii mari stiu pentru ce lupta
la mama mea care ma iubeste si care imi asculta toate bocetele
la femeile de la coltul strazii care cersesc
la enumeratia asta proasta si neordonata
....
la razboi la claustrofobie la discriminare la cancer la inghet la arsuri la malformatii la oamenii care nu se bucura cand ar trebui la batranete la tristete la indiferenta
...
haos
27 octobre 2007
a facut flori poze
eu i le-am furat :P
tre sa specific ca si foto din imagine e a lui tanti mentzonata
sa continuu...
... cu plecarea la iasi
cu revederea
pe la 6 asa cu marusica
am promis sa revin in decembre
sa cante trubaduru'
25 octobre 2007
victoriile trecutului
... ma viziteaza in somn
isi astern patul pe creierii mei
se asaza tacticos
scurma in stanga
scurma in dreapta
fac poze
crapa de ras
ploua afara ninge crivat
ele fac plaja
dracu'
stau in piata victoriei
e 9 jumate si colturile gurii
sunt moarte
s-au inecat
isi astern patul pe creierii mei
se asaza tacticos
scurma in stanga
scurma in dreapta
fac poze
crapa de ras
ploua afara ninge crivat
ele fac plaja
dracu'
stau in piata victoriei
e 9 jumate si colturile gurii
sunt moarte
s-au inecat
21 octobre 2007
07 octobre 2007
orice inceput e
acru-dulceag... daca e sa privesc lucrurile de undeva de deasupra, e un inceput f favorabil, cu posib de a invata noi chestii, de a capata experienta de viata, de a cunoaste un nou oras, mare si plin. e vreme noua, nu suna a vacanta, suna f real, nu mai sunt jocurile facultatii, ale voluntariatului, care nu presa pe umerii mei de absolvent.
noi rasarituri
doamne-ajuta sa ma simt bine cu mine
noi rasarituri
doamne-ajuta sa ma simt bine cu mine
:D
Daca nu iti place un lucru, schimba-l. Daca nu poti sa-l schimbi, schimba-ti atitudinea. Nu te plange.
Maya Angelou
Maya Angelou
povesti despre bucuresti
agitatie totala
se ingramatesc toti in gurile de metrou ca si cum ar curge in ele
munca munca munca
x x
-
se ingramatesc toti in gurile de metrou ca si cum ar curge in ele
munca munca munca
x x
-
01 octobre 2007
23 septembre 2007
19 septembre 2007
18 septembre 2007
O bijuterie valoroasa si unica
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun… Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea…
Apoi, dupa o mica pauza adauga:
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- Aaa… incantat sa va ajut - baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine - incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau - incepu el - dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! - spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul!
Flacaul incaleca si pleca in goana… Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze…
Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi…
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea…
Apoi, dupa o mica pauza adauga:
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- Aaa… incantat sa va ajut - baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine - incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau - incepu el - dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! - spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul!
Flacaul incaleca si pleca in goana… Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze…
Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi…
17 septembre 2007
14 septembre 2007
Inscription à :
Articles (Atom)