iami, hai ca de la asta nu m-am putut abtine :P
07 avril 2010
05 avril 2010
Lumea in care ma invart
... desi nu in cerc totusi ma invart. odata cu terra si restul corpurilor cosmice sau terestre.
dar sa o luam de la A la Z.
am constatat dupa o foarte usoara inspectare a ultimelor mele post-uri (nu ma refer la postul de paste care a anul asta si-a facut prezenta altfel decat ceilalti ani) ca am o maaaaaaaare colectie de poze. poze de pe flickr: de la lume, pe diverse teme, despre stari de spirit etc si poze de-ale subsemnatei, cu o mica referinta.
si care va sa zica nimic mai mult. o poezioara, o muzichie, nica despre viata cea de toate zilele desi in alte perioade faceam asta zi de zi....
si poate ca tocmai aici este problema...
de prin septembrie, colegul meu de master, cu care impart cursurile de marti, si-a ales ca tema nici mai mult nici mai putin decat: blogul si singuratatea.
n-am sa pretind ca m-a influentat imediat, mult mai tarziu s-a facut legatura cu blogul meu si cu motivele pentru care am un blog. insa cand s-a facut, mi-am dat seama ca blogul meu este mult mai intretinut decat blogurile "populatiei tinta" a respectivului. cireasa de pe gogoasa a venit cand i-a venit colegului in cap sa-mi faca o gluma zicand ca m-a trecut pe lista lui de cititori. evident, nu are ce pricepe, un asiatic vorbitor de franceza intelege cu mare dificultate romana...
nu stau sa-mi analizez acum motivele blogului, m-am obisnuit prea tare cu el. il am din 2006 si deci face parte din memoria mea virtuala, consultabila printrun simplu click.
trecand asadar peste introducerea cuprinzatoare... am sa povestesc cum a fost pastele meu, cu specificatia ca nu mai pun poze pentru ca nu imi merge aparatu'...
trebuie neaparat sa ma laud ca am facut oua rosii si mancarica de cartofi fierti (ca la cuptor) cu carnita si ciorbita (a la di) + vin. am avut 9 invitati: am vorbit, mancat si dansat pe muzica romaneasca, apoi salsa samd. am vb in romana, franceza, spaniola, portugheza si italiana. am facut planuri de iesit, mancat, vorbit si dansat pe cheile senei de indata ce se face cald si pe vaporasele de pe sena pana atunci. am vorbit despre obiceiuri, limbi straine, erasmus, dentisti, pisici, relatii mai vechi si mai prezente, religii, prieteni si la urma am decis sa ne vedem in seara asta la film: alice in wonderland. a fost un paste reusit. evident toata lumea care a trecut prin casa a trebuit sa se spele cu ou rosu si cu ban.
vremea e frumoasa acum la paris, e soare si liniste afara.
voila, pentru a compensa zilele de tacere si pe cele mai putin reusite.
dar sa o luam de la A la Z.
am constatat dupa o foarte usoara inspectare a ultimelor mele post-uri (nu ma refer la postul de paste care a anul asta si-a facut prezenta altfel decat ceilalti ani) ca am o maaaaaaaare colectie de poze. poze de pe flickr: de la lume, pe diverse teme, despre stari de spirit etc si poze de-ale subsemnatei, cu o mica referinta.
si care va sa zica nimic mai mult. o poezioara, o muzichie, nica despre viata cea de toate zilele desi in alte perioade faceam asta zi de zi....
si poate ca tocmai aici este problema...
de prin septembrie, colegul meu de master, cu care impart cursurile de marti, si-a ales ca tema nici mai mult nici mai putin decat: blogul si singuratatea.
n-am sa pretind ca m-a influentat imediat, mult mai tarziu s-a facut legatura cu blogul meu si cu motivele pentru care am un blog. insa cand s-a facut, mi-am dat seama ca blogul meu este mult mai intretinut decat blogurile "populatiei tinta" a respectivului. cireasa de pe gogoasa a venit cand i-a venit colegului in cap sa-mi faca o gluma zicand ca m-a trecut pe lista lui de cititori. evident, nu are ce pricepe, un asiatic vorbitor de franceza intelege cu mare dificultate romana...
nu stau sa-mi analizez acum motivele blogului, m-am obisnuit prea tare cu el. il am din 2006 si deci face parte din memoria mea virtuala, consultabila printrun simplu click.
trecand asadar peste introducerea cuprinzatoare... am sa povestesc cum a fost pastele meu, cu specificatia ca nu mai pun poze pentru ca nu imi merge aparatu'...
trebuie neaparat sa ma laud ca am facut oua rosii si mancarica de cartofi fierti (ca la cuptor) cu carnita si ciorbita (a la di) + vin. am avut 9 invitati: am vorbit, mancat si dansat pe muzica romaneasca, apoi salsa samd. am vb in romana, franceza, spaniola, portugheza si italiana. am facut planuri de iesit, mancat, vorbit si dansat pe cheile senei de indata ce se face cald si pe vaporasele de pe sena pana atunci. am vorbit despre obiceiuri, limbi straine, erasmus, dentisti, pisici, relatii mai vechi si mai prezente, religii, prieteni si la urma am decis sa ne vedem in seara asta la film: alice in wonderland. a fost un paste reusit. evident toata lumea care a trecut prin casa a trebuit sa se spele cu ou rosu si cu ban.
vremea e frumoasa acum la paris, e soare si liniste afara.
voila, pentru a compensa zilele de tacere si pe cele mai putin reusite.
03 avril 2010
31 mars 2010
27 mars 2010
Cand facem curat florile zboara prin casa din colt in colt
colajul se face tandari
pisicul ma musca de brat
nu intelege ce-nseamna tumult
N-am avut nimic si am din ce sa fac curat
interesant!
casa se umple de lucruri de apa
peretii se zbuciuma si cad
se prabusesc peste cer
Privitor ce misca piesele pe tabla
fiecare mutare ma dezgheata
ma inmoaie
viata prinde curaj
printre ramasitele moarte
colajul se face tandari
pisicul ma musca de brat
nu intelege ce-nseamna tumult
N-am avut nimic si am din ce sa fac curat
interesant!
casa se umple de lucruri de apa
peretii se zbuciuma si cad
se prabusesc peste cer
Privitor ce misca piesele pe tabla
fiecare mutare ma dezgheata
ma inmoaie
viata prinde curaj
printre ramasitele moarte
26 mars 2010
21 mars 2010
italia a parigi
18 mars 2010
14 mars 2010
08 mars 2010
Zi frumoasa, zi de luni
04 mars 2010
Primavera mosaico ~
~ Lente mozaïek~Spring mosaic~Printemps mosaïque~Primavera mosaico ~
Mise en ligne par Jacques Corneille
15 février 2010
Prison dorée
Inchisoare = intuneric, singuratate, tristete, oroare, scarba,
Inchisoare = fantasme, delir, nebunie
Inchis e obiectul interzis. In definitiv, e inchis si pentru ceilalti, nu numai pentru el...
Inchisoare = fantasme, delir, nebunie
Inchis e obiectul interzis. In definitiv, e inchis si pentru ceilalti, nu numai pentru el...
08 février 2010
31 janvier 2010
Milow - Out of My Hands (Official Music Video)
deci nu ma pot abtine, imi place gagiu, imi place cum canta, imi plac piesele....
si eu care ma gandeam ca noroc ca-mi place o piesa
imi era frica sa ascult altele ca de obicei nu mai gasesc cine stie ce
23 janvier 2010
22 janvier 2010
21 janvier 2010
20 janvier 2010
Muma lui Stefan cel Mare
Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit
A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.
II
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
- „Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărămată.
Dar deschideţi poarta... Turcii mă-nconjor...
Vântul suflă rece... Rănile mă dor!“
Tânăra domniţă la fereastră sare.
- „Ce faci tu, copilă?“ zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
- „Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţara mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!“
III
Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună;
Oastea lui zdrobită de prin văi adună.
Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţi
Cad ca nişte spice, de securi loviţi.
de Bolintineanu
... poezia pe care o ziceam dintro suflare (cica) cand eram pustoaica :))
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit
A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.
II
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
- „Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărămată.
Dar deschideţi poarta... Turcii mă-nconjor...
Vântul suflă rece... Rănile mă dor!“
Tânăra domniţă la fereastră sare.
- „Ce faci tu, copilă?“ zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
- „Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţara mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!“
III
Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună;
Oastea lui zdrobită de prin văi adună.
Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţi
Cad ca nişte spice, de securi loviţi.
de Bolintineanu
... poezia pe care o ziceam dintro suflare (cica) cand eram pustoaica :))
19 janvier 2010
18 janvier 2010
antimatiere
N'attendez rien de moi Je ne sais pas quoi faire Si je parle tout bas C'est que je voudrais me taire Mes mots ne marchent pas Mes gestes ne touchent pas Je souffle du vide dans l'air Je suis de l'antimatière Je suis hors de portée La lune c'est ma terre J'ai la nuit sous mes pieds Mon coeur est un cratère Je m'applique à moitié Je n'sais pas m'exprimer Je me complique l'univers Et je m'imprime à l'envers J'ai ruiné tous mes voeux En attendant d'y croire Si je baisse les yeux C'est que je crains le miroir Aide-moi si tu veux Plonge dans mon regard Repêche le coin de bleu Qui se noie dans le noir N'attendez rien de moi Je ne sais pas quoi faire Si je parle tout bas C'est que je voudrais me taire Mes mots ne marchent pas Mes gestes ne touchent pas Je souffle du vide dans l'air Je suis de l'antimatière
nu pot sa-l postez, dau linkul la piesa:
http://209.85.229.132/search?q=cache:Y2NxFOdNuKYJ:augusta651.vox.com/library/audio/6a00e398ce52b800050110182254b2860f.html+antimatiere+kisling+quand+je+miroir&cd=3&hl=fr&ct=clnk&gl=fr&client=firefox-a
nu pot sa-l postez, dau linkul la piesa:
http://209.85.229.132/search?q=cache:Y2NxFOdNuKYJ:augusta651.vox.com/library/audio/6a00e398ce52b800050110182254b2860f.html+antimatiere+kisling+quand+je+miroir&cd=3&hl=fr&ct=clnk&gl=fr&client=firefox-a
14 janvier 2010
18 décembre 2009
esenta lucrurilor
Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toţi având joburi si poziţii de vis, maşini si case au făcut o vizita unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.
Profesorul i-a întrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a întors din bucătărie cu vas mare plin cu cafea si o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticla, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate si scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobita, si i-a rugat pe fiecare sa se servească.
Când toţi aveau cate o ceaşca de cafea in mana profesorul le-a zis :
” Daca aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceaşca scumpa si fina lăsând ceştile simple si ieftine goale pe masa. E normal sa vreţi ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care îl aveţi zi de zi.
Nu contează ce ceaşca ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adăuga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca si totuşi inconştient aţi ales cele mai scumpe si bune ceşti. Si apoi aţi început sa va uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-va ca e mai frumoasa decât a voastră.
Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia in societate sunt ceştile. Doar ne ajuta sa ne trăim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, poziţia in societate si banii nu înseamnă viata. Doar ne ajuta sa trăim viata. Nu definesc ceea ce înseamnă viata. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult si nu reuşesc sa se bucure de ceea ce au.
Câteodată concentrându-ne doar pe ceaşca, uitam sa savuram cafeaua.Savuraţi cafeaua, nu ceştile! Cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai fericiţi oameni ştiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa.
http://relaxare.wordpress.com/2009/10/31/te-invit-la-o-cafea-buna-dar-alege-tu-ceasca/
Profesorul i-a întrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a întors din bucătărie cu vas mare plin cu cafea si o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticla, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate si scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobita, si i-a rugat pe fiecare sa se servească.
Când toţi aveau cate o ceaşca de cafea in mana profesorul le-a zis :
” Daca aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceaşca scumpa si fina lăsând ceştile simple si ieftine goale pe masa. E normal sa vreţi ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care îl aveţi zi de zi.
Nu contează ce ceaşca ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adăuga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca si totuşi inconştient aţi ales cele mai scumpe si bune ceşti. Si apoi aţi început sa va uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-va ca e mai frumoasa decât a voastră.
Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia in societate sunt ceştile. Doar ne ajuta sa ne trăim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, poziţia in societate si banii nu înseamnă viata. Doar ne ajuta sa trăim viata. Nu definesc ceea ce înseamnă viata. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult si nu reuşesc sa se bucure de ceea ce au.
Câteodată concentrându-ne doar pe ceaşca, uitam sa savuram cafeaua.Savuraţi cafeaua, nu ceştile! Cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai fericiţi oameni ştiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa.
http://relaxare.wordpress.com/2009/10/31/te-invit-la-o-cafea-buna-dar-alege-tu-ceasca/
13 décembre 2009
Nebuneala ieri la Bnf
Ma dusei ieri si eu ca tot omu care vrea sa studieze la bnf cu gandul oare o fi deschis? In ultima vreme ba nimeream luni cand e inchis ba n-aveam permisul; in gandul meu fiind deci ca e inchis in sensul ca nu pot eu sa intru de unde nimeni nu poate. Deci oare o fi cineva la biblioteca imi zisei, de aceasta data inhamata cu permisul cu calculatorul o carte si un articol...
Cand... ce sa vezi? Toti studentii din Paris si nu numai se ingramadisera la bnf! Va jur ca nu exagerez... nu numai scaunele din sali erau extraocupate dar si fotoliile de pe holuri.
In aceasta vreme de razboi n-ai dreptul la mai mult de un fololiu.
Regula numarul 2: daca indraznesti sa te duci sa faci pipi, nu uita sa lasi tot catastiful pe scaun.
Regula numarul 3: daca vrei sa intri in sala de vizionat filme (unde poti pune un film pe calulator si intre timp citi o carte...) nu intra acolo cu tot cu ghiozdan... lasa-l afara, pe fotoliu, intra, cere un film si apoi revino cu tot cu ghiozdan : "Eu sunt deja inauntru"... Evident, eu asta nu aveam de unde sa o stiu ieri. Totul e gandit azi. Ieri am vazut un film... in timp ce ceilalti citeau...
Regula numarul 4: si cea mai importanta, caci este pentru ceilalti: daca vreti sa va inregistrati, nu stati pe langa mine. Nu pot sa ma concentrez, s-a inteles?!
Viata-i grea in conditii de suprapopulare...
Cand... ce sa vezi? Toti studentii din Paris si nu numai se ingramadisera la bnf! Va jur ca nu exagerez... nu numai scaunele din sali erau extraocupate dar si fotoliile de pe holuri.
In aceasta vreme de razboi n-ai dreptul la mai mult de un fololiu.
Regula numarul 2: daca indraznesti sa te duci sa faci pipi, nu uita sa lasi tot catastiful pe scaun.
Regula numarul 3: daca vrei sa intri in sala de vizionat filme (unde poti pune un film pe calulator si intre timp citi o carte...) nu intra acolo cu tot cu ghiozdan... lasa-l afara, pe fotoliu, intra, cere un film si apoi revino cu tot cu ghiozdan : "Eu sunt deja inauntru"... Evident, eu asta nu aveam de unde sa o stiu ieri. Totul e gandit azi. Ieri am vazut un film... in timp ce ceilalti citeau...
Regula numarul 4: si cea mai importanta, caci este pentru ceilalti: daca vreti sa va inregistrati, nu stati pe langa mine. Nu pot sa ma concentrez, s-a inteles?!
Viata-i grea in conditii de suprapopulare...
01 décembre 2009
30 novembre 2009
26 novembre 2009
20 novembre 2009
13 novembre 2009
07 novembre 2009
05 novembre 2009
01 novembre 2009
Culori- istorii nescrise

A fost odata ca niciodata intro zi cetoasa. A fost o briza. Putea sa dea spre stanga, spre dreapta, sau sa atinga mijlocul zilei in inima copacului cu frunze multicolore si scantaietoare. Coborau si urcau pe langa el chipuri, idei, zmei, se unduiau in umbrele lui, se articulau. Se opreau din vreme in vreme si imbiau briza cu nestemate si apa proaspata. Numai bine. Stanga si dreapta tremurau imbietor, drumurile serpuite pluteau fata morgana. Cotituri; cu urme, fara urme; si copacul cu trup tanar si coroana aleasa...
ps: imaginea: http://www.flickr.com/photos/benheine/3880539798/
Inscription à :
Articles (Atom)




