31 janvier 2010
Milow - Out of My Hands (Official Music Video)
deci nu ma pot abtine, imi place gagiu, imi place cum canta, imi plac piesele....
si eu care ma gandeam ca noroc ca-mi place o piesa
imi era frica sa ascult altele ca de obicei nu mai gasesc cine stie ce
23 janvier 2010
22 janvier 2010
21 janvier 2010
20 janvier 2010
Muma lui Stefan cel Mare
Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit
A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.
II
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
- „Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărămată.
Dar deschideţi poarta... Turcii mă-nconjor...
Vântul suflă rece... Rănile mă dor!“
Tânăra domniţă la fereastră sare.
- „Ce faci tu, copilă?“ zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
- „Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţara mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!“
III
Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună;
Oastea lui zdrobită de prin văi adună.
Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţi
Cad ca nişte spice, de securi loviţi.
de Bolintineanu
... poezia pe care o ziceam dintro suflare (cica) cand eram pustoaica :))
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit
A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.
II
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
- „Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărămată.
Dar deschideţi poarta... Turcii mă-nconjor...
Vântul suflă rece... Rănile mă dor!“
Tânăra domniţă la fereastră sare.
- „Ce faci tu, copilă?“ zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
- „Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţara mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!“
III
Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună;
Oastea lui zdrobită de prin văi adună.
Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţi
Cad ca nişte spice, de securi loviţi.
de Bolintineanu
... poezia pe care o ziceam dintro suflare (cica) cand eram pustoaica :))
19 janvier 2010
18 janvier 2010
antimatiere
N'attendez rien de moi Je ne sais pas quoi faire Si je parle tout bas C'est que je voudrais me taire Mes mots ne marchent pas Mes gestes ne touchent pas Je souffle du vide dans l'air Je suis de l'antimatière Je suis hors de portée La lune c'est ma terre J'ai la nuit sous mes pieds Mon coeur est un cratère Je m'applique à moitié Je n'sais pas m'exprimer Je me complique l'univers Et je m'imprime à l'envers J'ai ruiné tous mes voeux En attendant d'y croire Si je baisse les yeux C'est que je crains le miroir Aide-moi si tu veux Plonge dans mon regard Repêche le coin de bleu Qui se noie dans le noir N'attendez rien de moi Je ne sais pas quoi faire Si je parle tout bas C'est que je voudrais me taire Mes mots ne marchent pas Mes gestes ne touchent pas Je souffle du vide dans l'air Je suis de l'antimatière
nu pot sa-l postez, dau linkul la piesa:
http://209.85.229.132/search?q=cache:Y2NxFOdNuKYJ:augusta651.vox.com/library/audio/6a00e398ce52b800050110182254b2860f.html+antimatiere+kisling+quand+je+miroir&cd=3&hl=fr&ct=clnk&gl=fr&client=firefox-a
nu pot sa-l postez, dau linkul la piesa:
http://209.85.229.132/search?q=cache:Y2NxFOdNuKYJ:augusta651.vox.com/library/audio/6a00e398ce52b800050110182254b2860f.html+antimatiere+kisling+quand+je+miroir&cd=3&hl=fr&ct=clnk&gl=fr&client=firefox-a
14 janvier 2010
18 décembre 2009
esenta lucrurilor
Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toţi având joburi si poziţii de vis, maşini si case au făcut o vizita unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.
Profesorul i-a întrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a întors din bucătărie cu vas mare plin cu cafea si o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticla, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate si scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobita, si i-a rugat pe fiecare sa se servească.
Când toţi aveau cate o ceaşca de cafea in mana profesorul le-a zis :
” Daca aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceaşca scumpa si fina lăsând ceştile simple si ieftine goale pe masa. E normal sa vreţi ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care îl aveţi zi de zi.
Nu contează ce ceaşca ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adăuga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca si totuşi inconştient aţi ales cele mai scumpe si bune ceşti. Si apoi aţi început sa va uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-va ca e mai frumoasa decât a voastră.
Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia in societate sunt ceştile. Doar ne ajuta sa ne trăim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, poziţia in societate si banii nu înseamnă viata. Doar ne ajuta sa trăim viata. Nu definesc ceea ce înseamnă viata. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult si nu reuşesc sa se bucure de ceea ce au.
Câteodată concentrându-ne doar pe ceaşca, uitam sa savuram cafeaua.Savuraţi cafeaua, nu ceştile! Cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai fericiţi oameni ştiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa.
http://relaxare.wordpress.com/2009/10/31/te-invit-la-o-cafea-buna-dar-alege-tu-ceasca/
Profesorul i-a întrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a întors din bucătărie cu vas mare plin cu cafea si o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticla, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate si scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobita, si i-a rugat pe fiecare sa se servească.
Când toţi aveau cate o ceaşca de cafea in mana profesorul le-a zis :
” Daca aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceaşca scumpa si fina lăsând ceştile simple si ieftine goale pe masa. E normal sa vreţi ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care îl aveţi zi de zi.
Nu contează ce ceaşca ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adăuga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca si totuşi inconştient aţi ales cele mai scumpe si bune ceşti. Si apoi aţi început sa va uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-va ca e mai frumoasa decât a voastră.
Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia in societate sunt ceştile. Doar ne ajuta sa ne trăim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, poziţia in societate si banii nu înseamnă viata. Doar ne ajuta sa trăim viata. Nu definesc ceea ce înseamnă viata. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult si nu reuşesc sa se bucure de ceea ce au.
Câteodată concentrându-ne doar pe ceaşca, uitam sa savuram cafeaua.Savuraţi cafeaua, nu ceştile! Cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai fericiţi oameni ştiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa.
http://relaxare.wordpress.com/2009/10/31/te-invit-la-o-cafea-buna-dar-alege-tu-ceasca/
13 décembre 2009
Nebuneala ieri la Bnf
Ma dusei ieri si eu ca tot omu care vrea sa studieze la bnf cu gandul oare o fi deschis? In ultima vreme ba nimeream luni cand e inchis ba n-aveam permisul; in gandul meu fiind deci ca e inchis in sensul ca nu pot eu sa intru de unde nimeni nu poate. Deci oare o fi cineva la biblioteca imi zisei, de aceasta data inhamata cu permisul cu calculatorul o carte si un articol...
Cand... ce sa vezi? Toti studentii din Paris si nu numai se ingramadisera la bnf! Va jur ca nu exagerez... nu numai scaunele din sali erau extraocupate dar si fotoliile de pe holuri.
In aceasta vreme de razboi n-ai dreptul la mai mult de un fololiu.
Regula numarul 2: daca indraznesti sa te duci sa faci pipi, nu uita sa lasi tot catastiful pe scaun.
Regula numarul 3: daca vrei sa intri in sala de vizionat filme (unde poti pune un film pe calulator si intre timp citi o carte...) nu intra acolo cu tot cu ghiozdan... lasa-l afara, pe fotoliu, intra, cere un film si apoi revino cu tot cu ghiozdan : "Eu sunt deja inauntru"... Evident, eu asta nu aveam de unde sa o stiu ieri. Totul e gandit azi. Ieri am vazut un film... in timp ce ceilalti citeau...
Regula numarul 4: si cea mai importanta, caci este pentru ceilalti: daca vreti sa va inregistrati, nu stati pe langa mine. Nu pot sa ma concentrez, s-a inteles?!
Viata-i grea in conditii de suprapopulare...
Cand... ce sa vezi? Toti studentii din Paris si nu numai se ingramadisera la bnf! Va jur ca nu exagerez... nu numai scaunele din sali erau extraocupate dar si fotoliile de pe holuri.
In aceasta vreme de razboi n-ai dreptul la mai mult de un fololiu.
Regula numarul 2: daca indraznesti sa te duci sa faci pipi, nu uita sa lasi tot catastiful pe scaun.
Regula numarul 3: daca vrei sa intri in sala de vizionat filme (unde poti pune un film pe calulator si intre timp citi o carte...) nu intra acolo cu tot cu ghiozdan... lasa-l afara, pe fotoliu, intra, cere un film si apoi revino cu tot cu ghiozdan : "Eu sunt deja inauntru"... Evident, eu asta nu aveam de unde sa o stiu ieri. Totul e gandit azi. Ieri am vazut un film... in timp ce ceilalti citeau...
Regula numarul 4: si cea mai importanta, caci este pentru ceilalti: daca vreti sa va inregistrati, nu stati pe langa mine. Nu pot sa ma concentrez, s-a inteles?!
Viata-i grea in conditii de suprapopulare...
01 décembre 2009
30 novembre 2009
Inscription à :
Articles (Atom)