in metrou, aerul se injumatatea de la mine la el cu greutatea unei pasari lovite de stanci. tremurau sinele sub desene cu oameni- prea aglomerati si grabiti. si poate chiar graba a nascut, cu apasare carnala, unda ce ne-a indreptat cutele fruntilor. apoi totul si-a reluat rostul prostesc si enervant. la prima vedere... un om pe care nu am sa stiu ca l-am mai vazut vreodata daca am sa-l intalnesc prin viata.
in metrou, aerul e firesc mai greoi decat cel pe care il suporta inima mea. pacat,imi plac metroul si oamenii lui :( ...
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire