Povestea incepe acum 21 de ani. In indepartata comuna de pe drumul Sucevei care duce acolo unde si-a infipt Stefan arcu', spre Furcoiul pasit de genunchii creduli, de fruntea alba, spre ceramica neagra, vestita comoara magopatzana. Intr-o gradinita cu pitici cu glas dulce moldovean. La Doamna Maricica.
Copiii faceau jocuri, eu construiam castele, stateam pe scaunele.
Vasile, spanul, dusmanul meu de moarte, ma pandea zi de zi sa-mi distruga operele inedite.
Dar iata, ce se vede? Danut, eroul meu, aparatorul care si-a facut dusmani tartorii care nu ma slabeau zi de zi. El era acolo mereu sa-mi sara in ajutor... "cini ti-o batut?" aceasta-i intrebarea! ... reluata ieri si azi, pe meleaguri pariziene.
Amintiri cu iz de povesti, istorii recreate si inventate: izabela din toloaca va fi martora acestei regasiri demne de emisiunile televizate.
Dragii mei, viata este necuprinsa de mintea omeneasca...
a vostra,
Ancuta :)
1 commentaire:
amintiri frumoase.cica aveai 5 ani si unchiul si tantica creiau povesti.tii minte?mama
Enregistrer un commentaire