04 août 2009
31 juillet 2009
vine vara
intai de toate le urez o vacanta frumoasa alor mei, care au luat drumul sucevei, pentru a se intalni cu totii! sa va simtiti bine!
am decis sa mai scriu cate ceva pe blog. informatii importante de altfel. am cam neglijat rubrica asta, din ocupatie mintala.
pot spune ca m-am adunat la paris din nou.
n-am sa spun cuvinte complicate, doar ca sunt bine si ca viata e mai asezata un pic pentru mine acum.
cam atat, restul mai in direct.
am decis sa mai scriu cate ceva pe blog. informatii importante de altfel. am cam neglijat rubrica asta, din ocupatie mintala.
pot spune ca m-am adunat la paris din nou.
n-am sa spun cuvinte complicate, doar ca sunt bine si ca viata e mai asezata un pic pentru mine acum.
cam atat, restul mai in direct.
29 juillet 2009
cu asta cred ca am epuizat metaforele terapeutice de pe net...
A fost odată într-o pădure o veveriţă şi un cocor care au hotărât să fie prieteni.Şi îşi doreau cu adevărat acest lucru şi pentru a sărbători acest început de prietenie, veveriţa s-a gândit să cheme cocorul la masă pentru a-i oferi di bunătăţile ei.Ea s-a pregătit cu multe feluri de mâncare şi l-a invitat la masă.Acesta a fost încântat de feluritele bunătăţi, însă nu a putut mânca nimic pentru că veveriţa a pus toatămâncarea în vase întinse de pe care cocorul cu ciocul său lung nu putea apuca nimic.Abia a putut ciuguli cocorul câteva firimituri când veveriţa termină tot.Veveriţa s-a întrebat de ce nu i-o fi plăcut cocorului mâncarea sa, dar nu-şi dăduse seama că el nu putea apuca mâncarea.Iar cocorul se întreba de ce a vrut veveriţa să râdă de el.
Totuşi, s-a hotărât şi cocorul să invite la el veveriţa şi să-i arate cum se poate mânca comod.Acesta a adunat şi el toate bunătăţile de care credea că veveriţa ar fi încântată, însă cocorul le-a pus în vase adânci, în care botul veveriţei nu ajungea.Şi aşa au început să se acuze de rea intenţie şi a fost necesar să ceară judecarea nemulţumirii lor de la alt animal din pădure pentru a înţelege de ce nu puteau să se împace.
Totuşi, s-a hotărât şi cocorul să invite la el veveriţa şi să-i arate cum se poate mânca comod.Acesta a adunat şi el toate bunătăţile de care credea că veveriţa ar fi încântată, însă cocorul le-a pus în vase adânci, în care botul veveriţei nu ajungea.Şi aşa au început să se acuze de rea intenţie şi a fost necesar să ceară judecarea nemulţumirii lor de la alt animal din pădure pentru a înţelege de ce nu puteau să se împace.
27 juillet 2009
hai ca-i cu bonus pe seara asta
Un soricel privi din crapatura sa din perete si ii vazu pe taran si pe nevasta acestuia deschizand un pachet.
-Ce mancare să fi adus oare? se intrebă soricelul… Cu groaza isi dădu repede seama că era o capcana.
Soricelul se strecură cu mare grija in curtea animalelor si dădu alarma:
-E o capcană in casa, e o capcană in casa!
Gaina cotcodaci si se infoie, ridica apoi capul si ii spuse:
-Domnule soarece, vad bine ca acest lucru te afecteaza, dar pentru mine el nu are nici o relevanta.
-Nu pot permite ca acest lucru sa ma afecteze.
Soricelul se intoarse atunci inspre porc si ii spuse:
-E o capcană in casa, e o capcana in casa!
Porcului ii fu mila de el, dar răspunse:
-Imi pare foarte, foarte rau, domnule soarece, dar tot ce pot sa fac este sa ma rog. Te asigur ca te vei gasi in rugaciunile mele.
Soricelul merse atunci la vaca si ii spuse:
-E o capcana in casa, e o capcana in casa!
Vaca ii spuse:
-Vai! Domnule soarece, imi pare foarte rau pentru tine, dar chiar nu este o urgenta pentru mine.
Si asa se intoarse soricelul in casă, cu capul plecat si cat se poate de amarat, pentru a infrunta de unul singur capcana pusa de taran.
In chiar noaptea aceea in casă se auzi un zgomot… Cum ar fi zgomotul produs de o capcana in care s-a prins un soricel.
Nevasta taranului se repezi sa vada ce s-a prins. Pe intuneric, ea nu isi dădu seama ca in capcană isi prinsese coada un sarpe veninos.
Sarpele o muscă pe nevasta tăranului. Tăranul o duse cat putu de repede la spital,
si cand o aduse acasa, ea mai avea inca febra.
Oricine stie ca cel mai bun tratament impotriva febrei este supa proaspata de pui, asa ca taranul luă un cutit si se duse in curtea pasarilor, ca sa faca rost de principalul ingredient pentru supa.
Dar nevasta lui nu se insanatosi, asa ca prietenele si vecinele ei venira să o ingrijeasca si stateau cu ea mai toată ziua. Pentru a le da de mâncare, tăranul fu nevoit sa taie porcul.
Nevasta tăranului nu se mai insanatosi, si muri la scurt timp.
La inmormantare veni multă lume, iar taranul trebui sa taie si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul se uita din crăpătura lui din perete, cuprins de tristete.
-Ce mancare să fi adus oare? se intrebă soricelul… Cu groaza isi dădu repede seama că era o capcana.
Soricelul se strecură cu mare grija in curtea animalelor si dădu alarma:
-E o capcană in casa, e o capcană in casa!
Gaina cotcodaci si se infoie, ridica apoi capul si ii spuse:
-Domnule soarece, vad bine ca acest lucru te afecteaza, dar pentru mine el nu are nici o relevanta.
-Nu pot permite ca acest lucru sa ma afecteze.
Soricelul se intoarse atunci inspre porc si ii spuse:
-E o capcană in casa, e o capcana in casa!
Porcului ii fu mila de el, dar răspunse:
-Imi pare foarte, foarte rau, domnule soarece, dar tot ce pot sa fac este sa ma rog. Te asigur ca te vei gasi in rugaciunile mele.
Soricelul merse atunci la vaca si ii spuse:
-E o capcana in casa, e o capcana in casa!
Vaca ii spuse:
-Vai! Domnule soarece, imi pare foarte rau pentru tine, dar chiar nu este o urgenta pentru mine.
Si asa se intoarse soricelul in casă, cu capul plecat si cat se poate de amarat, pentru a infrunta de unul singur capcana pusa de taran.
In chiar noaptea aceea in casă se auzi un zgomot… Cum ar fi zgomotul produs de o capcana in care s-a prins un soricel.
Nevasta taranului se repezi sa vada ce s-a prins. Pe intuneric, ea nu isi dădu seama ca in capcană isi prinsese coada un sarpe veninos.
Sarpele o muscă pe nevasta tăranului. Tăranul o duse cat putu de repede la spital,
si cand o aduse acasa, ea mai avea inca febra.
Oricine stie ca cel mai bun tratament impotriva febrei este supa proaspata de pui, asa ca taranul luă un cutit si se duse in curtea pasarilor, ca sa faca rost de principalul ingredient pentru supa.
Dar nevasta lui nu se insanatosi, asa ca prietenele si vecinele ei venira să o ingrijeasca si stateau cu ea mai toată ziua. Pentru a le da de mâncare, tăranul fu nevoit sa taie porcul.
Nevasta tăranului nu se mai insanatosi, si muri la scurt timp.
La inmormantare veni multă lume, iar taranul trebui sa taie si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul se uita din crăpătura lui din perete, cuprins de tristete.
pasarea indiana
Un negustor avea o pasăre într-o colivie. Cum tocmai pleca în India, ţara de origine a păsării, negustorul o întrebă dacă nu vroia să-i aducă ceva la întoarcere.
Pasărea ceru să-i dea drumul, dar fu refuzată. Atunci îl rugă pe negustor să meargă în junglă şi să le dea de veste păsărilor libere din neamul ei că fusese prinsă.
Negustorul făcu întocmai. Dar abia terminase ce avea de spus, că o pasăre sălbatică, aidoma cu cea din colivia lui, căzu la pământ fără simţire. Negustorul se gândi că o fi fost vreo rudă apropiată de-a păsării lui, şi se mâhni că-i pricinuise moartea.
Când ajunse acasă, pasărea din colivie îl întrebă dacă-i aduce veşti bune din India.
― Mă tem că nu, dragă pasăre, îi zise negustorul, veşti proaste. O rudă de-a ta a căzut la pământ chiar la picioarele mele când a auzit că eşti în captivitate.
De cum auzi aceste cuvinte, pasărea negustorului căzu la rândul ei ca fulgerată.
― Vai! Vestea că ruda ei a murit a omorât-o şi pe ea, cugetă negustorul.
Şi, îndurerat, luă pasărea din colivie şi o puse pe pervazul ferestrei. Pe dată, pasărea îşi veni în fire şi zbură într-un copac învecinat.
― Află acum, spuse ea, că nenorocirea pe care tu credeai că mi-o anunţi era de fapt pentru mine o veste bună. Şi că mesajul salvator, învăţându-mă cum să mă port ca să-mi recapăt libertatea, mi-a fost transmis prin tine, temnicerul meu.”
Şi pasărea zbură, în sfârşit şi pentru totdeauna liberă.
Pasărea ceru să-i dea drumul, dar fu refuzată. Atunci îl rugă pe negustor să meargă în junglă şi să le dea de veste păsărilor libere din neamul ei că fusese prinsă.
Negustorul făcu întocmai. Dar abia terminase ce avea de spus, că o pasăre sălbatică, aidoma cu cea din colivia lui, căzu la pământ fără simţire. Negustorul se gândi că o fi fost vreo rudă apropiată de-a păsării lui, şi se mâhni că-i pricinuise moartea.
Când ajunse acasă, pasărea din colivie îl întrebă dacă-i aduce veşti bune din India.
― Mă tem că nu, dragă pasăre, îi zise negustorul, veşti proaste. O rudă de-a ta a căzut la pământ chiar la picioarele mele când a auzit că eşti în captivitate.
De cum auzi aceste cuvinte, pasărea negustorului căzu la rândul ei ca fulgerată.
― Vai! Vestea că ruda ei a murit a omorât-o şi pe ea, cugetă negustorul.
Şi, îndurerat, luă pasărea din colivie şi o puse pe pervazul ferestrei. Pe dată, pasărea îşi veni în fire şi zbură într-un copac învecinat.
― Află acum, spuse ea, că nenorocirea pe care tu credeai că mi-o anunţi era de fapt pentru mine o veste bună. Şi că mesajul salvator, învăţându-mă cum să mă port ca să-mi recapăt libertatea, mi-a fost transmis prin tine, temnicerul meu.”
Şi pasărea zbură, în sfârşit şi pentru totdeauna liberă.
26 juillet 2009
oboseala de duminica seara
amurgiu catatonic nostalgic
as pleca la istanbul
mi-e o greata teribila dupa avocado
sau dupa altceva
ce are o culoare intrebatoare
ma gandesc
imi storc mintea
imi storc canalele care au ascunse urme de sentimente prin zone nebatatorite
trebuie mai degraba clatite
curatate si aerisite
nici nu mai stiu ce e legitim de facut
resorturile si-au schimbat arcurile
mi-e o sete fantastica de vin
sa stau sub vita si sa ma las in voia senzatiilor
autista dorinta
realitatea e o conducta stangace care geme de batranete.
as pleca la istanbul
mi-e o greata teribila dupa avocado
sau dupa altceva
ce are o culoare intrebatoare
ma gandesc
imi storc mintea
imi storc canalele care au ascunse urme de sentimente prin zone nebatatorite
trebuie mai degraba clatite
curatate si aerisite
nici nu mai stiu ce e legitim de facut
resorturile si-au schimbat arcurile
mi-e o sete fantastica de vin
sa stau sub vita si sa ma las in voia senzatiilor
autista dorinta
realitatea e o conducta stangace care geme de batranete.
15 juillet 2009
Amestec
mi-e dor de tine cu toate dorurile lumii mi-e dor
de tine
mai ales când deschid ochii
în rest te am tatuat pe dosul pleoapelor
timpul şchiopătează între "send" şi "check mail"
şi altceva mai drag n-am
n-am ştiut că nu pot fi fericită fără net
curând mă voi întoarce în matca ta
şi mă vei ţine de mână cu acelaşi firesc cu care respir
în această poveste e vorba despre o fericire în formă de soare.
de Andreea Tudoroiu
:) pe care o pup cu aceasta ocazie de zile mari care imi aminteste de chi si de publicarea lui fontilili sub numele de musicescu in antologia studenteasca, ce vremuri, domn'ne, ce vremuri
de tine
mai ales când deschid ochii
în rest te am tatuat pe dosul pleoapelor
timpul şchiopătează între "send" şi "check mail"
şi altceva mai drag n-am
n-am ştiut că nu pot fi fericită fără net
curând mă voi întoarce în matca ta
şi mă vei ţine de mână cu acelaşi firesc cu care respir
în această poveste e vorba despre o fericire în formă de soare.
de Andreea Tudoroiu
:) pe care o pup cu aceasta ocazie de zile mari care imi aminteste de chi si de publicarea lui fontilili sub numele de musicescu in antologia studenteasca, ce vremuri, domn'ne, ce vremuri
orbii si elefantii
“Cânva demult traia un rege care chemându-si servitorii le-a spus: ‘Adunati-va cu totii, servitori credinciosi, apoi mergeti de strângeti la un loc pe toti oamenii nascuti orbi din împaratie, pentru a le arata un elefant.'”.
“Prea bine, marite rege” au spus servitorii, dupa care fiecare a plecat spre a îndeplini voia regelui lor.
Când toti cei nascuti orbi au fost adunati în locul desemnat de rege, acesta a venit în mijlocul lor si le-a spus, “Acesta este un elefant”. Apoi unui orb i-a prezentat capul elefantului, altui orb i-a prezentat trompa, altuia urechea si asa mai departe, spunându-i fiecaruia ca ceea ce i-a aratat a fost un elefant.
De fiecare data când regele prezenta elefantul unui orb, îl întreba pe acesta,
“Asadar orbule, ai vazut cum arata un elefant? Spune-mi acum, ce fel de lucru este un elefant?”
Cei carora li s-a prezentat capul elefantului au spus ca elefantul este ca o oala. Apoi cei carora li s-a aratat urechea au spus ca elefantul este ca un cos de fructe; cei carora li sa-u aratat coltii de fildes ai elefantului au spus ca elefantul este ca un plug; cei carora li sa-u aratat trunchiul elefantului au spus ca elefantul este ca un grânar; cei carora li sa-u aratat picioarele au spus ca elefantul este ca si coloana care sustine un templu; cei carora li sa-u aratat coada au spus ca elefantul este ca o perie.
Apoi toti orbii adunati în acea piata au început sa se îmbrânceasca si sa tipe, “Asa arata elefantul!”, “Ba nu, elefantul nu arata asa!”, “Ba da!”, “Ba nu!”. În curând lucrurile au scapat de sub control si orbii s-au luat la bataie.
http://povestiri-cu-talc.blogspot.com/2007/05/orbii-si-elefantii.html
“Prea bine, marite rege” au spus servitorii, dupa care fiecare a plecat spre a îndeplini voia regelui lor.
Când toti cei nascuti orbi au fost adunati în locul desemnat de rege, acesta a venit în mijlocul lor si le-a spus, “Acesta este un elefant”. Apoi unui orb i-a prezentat capul elefantului, altui orb i-a prezentat trompa, altuia urechea si asa mai departe, spunându-i fiecaruia ca ceea ce i-a aratat a fost un elefant.
De fiecare data când regele prezenta elefantul unui orb, îl întreba pe acesta,
“Asadar orbule, ai vazut cum arata un elefant? Spune-mi acum, ce fel de lucru este un elefant?”
Cei carora li s-a prezentat capul elefantului au spus ca elefantul este ca o oala. Apoi cei carora li s-a aratat urechea au spus ca elefantul este ca un cos de fructe; cei carora li sa-u aratat coltii de fildes ai elefantului au spus ca elefantul este ca un plug; cei carora li sa-u aratat trunchiul elefantului au spus ca elefantul este ca un grânar; cei carora li sa-u aratat picioarele au spus ca elefantul este ca si coloana care sustine un templu; cei carora li sa-u aratat coada au spus ca elefantul este ca o perie.
Apoi toti orbii adunati în acea piata au început sa se îmbrânceasca si sa tipe, “Asa arata elefantul!”, “Ba nu, elefantul nu arata asa!”, “Ba da!”, “Ba nu!”. În curând lucrurile au scapat de sub control si orbii s-au luat la bataie.
http://povestiri-cu-talc.blogspot.com/2007/05/orbii-si-elefantii.html
11 juillet 2009
nu mi vine sa cred, oare toate nenorocirile din strainatate sunt facute numai de romani?...
am citit ieri intr-un ziar de metrou ca au disparut 2 copii. le-am vazut si fetele si ma miram ca sunt diferiti, deci nu frati.
acum aflu ca la mijloc sunt niste romani, chestie bizara si complicata. trist dom'ne trist...
infoportal:
"Romanca suspectata ca a abandonat doi copii joi seara la Paris, a fost arestata, dupa difuzarea unui apel pentru gasirea de martori oculari, relateaza L'Express, preluata de NewsIn. Tanara, in varsta de 22 de ani, este originara din Bucuresti, potrivit unei surse din politie
In prezent se incearca aflarea identitatii celor doi copii, o fetita si un baietel.
Un barbat s-a prezentat la comisariat dupa ce a vazut fotografiile cu cei doi copii si a furnizat informatii care au permis localizarea tinerei. A fost desfasurat un dispozitiv de supraveghere, in zona hotelului Formula 1. Femeia a fost arestata si a afirmat ca cei doi copii sunt ai ei, ceea ce contrazice insa o prima expertiza medicala potrivit careia cei doi nu sunt frate si sora.
Doi copii cu varste de pana la doi ani au fost abandonati, vinerea trecuta, intr-un parc din Paris de catre o femeie care a spus ca e mama lor si care vorbea romaneste.
In dimineata zilei de 3 iulie, fetita bruneta, tunsa scurt, purtand cercei cu o pietricica hexagonala, si baietelul cu par blond si ochi albastri au fost lasati cu doi adulti romani de catre o femeie care pretindea ca este mama lor. Femeia a pretextat ca se duce sa-si cumpere tigari, dar nu s-a mai intors.
Ancheta arata ca cei doi copii nu sunt frate si sora.
Copiii au fost dusi intr-un adapost. Ei nu au vorbit deloc de cand au fost abandonati. Este greu de stabilit daca sunt romani.
Fetita este de tip european mediteranean, si, potrivit inaltimii, ar avea in jur de 24 de luni, iar baietelul este de tip european si ar avea 22 de luni, insa ambii au o varsta dentara de 18 luni."
acum aflu ca la mijloc sunt niste romani, chestie bizara si complicata. trist dom'ne trist...
infoportal:
"Romanca suspectata ca a abandonat doi copii joi seara la Paris, a fost arestata, dupa difuzarea unui apel pentru gasirea de martori oculari, relateaza L'Express, preluata de NewsIn. Tanara, in varsta de 22 de ani, este originara din Bucuresti, potrivit unei surse din politie
In prezent se incearca aflarea identitatii celor doi copii, o fetita si un baietel.
Un barbat s-a prezentat la comisariat dupa ce a vazut fotografiile cu cei doi copii si a furnizat informatii care au permis localizarea tinerei. A fost desfasurat un dispozitiv de supraveghere, in zona hotelului Formula 1. Femeia a fost arestata si a afirmat ca cei doi copii sunt ai ei, ceea ce contrazice insa o prima expertiza medicala potrivit careia cei doi nu sunt frate si sora.
Doi copii cu varste de pana la doi ani au fost abandonati, vinerea trecuta, intr-un parc din Paris de catre o femeie care a spus ca e mama lor si care vorbea romaneste.
In dimineata zilei de 3 iulie, fetita bruneta, tunsa scurt, purtand cercei cu o pietricica hexagonala, si baietelul cu par blond si ochi albastri au fost lasati cu doi adulti romani de catre o femeie care pretindea ca este mama lor. Femeia a pretextat ca se duce sa-si cumpere tigari, dar nu s-a mai intors.
Ancheta arata ca cei doi copii nu sunt frate si sora.
Copiii au fost dusi intr-un adapost. Ei nu au vorbit deloc de cand au fost abandonati. Este greu de stabilit daca sunt romani.
Fetita este de tip european mediteranean, si, potrivit inaltimii, ar avea in jur de 24 de luni, iar baietelul este de tip european si ar avea 22 de luni, insa ambii au o varsta dentara de 18 luni."
07 juillet 2009
27 juin 2009
ASTA DA STIRE!
INFOPORTAL:
Romania este statul Uniunii Europene cu cel mai ridicat numar de proprietari de locuinte raportat la totalul populatiei, de 96%, depasind semnificativ media de 65% a blocului comunitar, arata un raport al Eurostat bazat pe datele din 2007, transmite, vineri, Mediafax, preluata de Antena3.
Potrivit analizei, in Romania, 96% dintre gospodarii detineau locuinta in 2007, 2% locuiau in spatii puse la dispozitia lor gratis, 1% plateau chirie pentu spatiul pe care il ocupau, in timp ce alti 1% plateau chirie la tarife sub pretul pietei, arata statistica. Spre deosebire de tara noastra, numai 65% din populatie detine o locuinta, in timp ce 21% platesc chirie la pretul pietei, 8% la tarife reduse si 2% locuiesc in amplasamente care nu percep chirie.
Circa 56% din totalul romanilor locuiesc in case, 41% in apartamente si 3% in vile. In Europa, 46% dintre familii ocupa apartamente, 30% case si 22% vile.
Romania este statul Uniunii Europene cu cel mai ridicat numar de proprietari de locuinte raportat la totalul populatiei, de 96%, depasind semnificativ media de 65% a blocului comunitar, arata un raport al Eurostat bazat pe datele din 2007, transmite, vineri, Mediafax, preluata de Antena3.
Potrivit analizei, in Romania, 96% dintre gospodarii detineau locuinta in 2007, 2% locuiau in spatii puse la dispozitia lor gratis, 1% plateau chirie pentu spatiul pe care il ocupau, in timp ce alti 1% plateau chirie la tarife sub pretul pietei, arata statistica. Spre deosebire de tara noastra, numai 65% din populatie detine o locuinta, in timp ce 21% platesc chirie la pretul pietei, 8% la tarife reduse si 2% locuiesc in amplasamente care nu percep chirie.
Circa 56% din totalul romanilor locuiesc in case, 41% in apartamente si 3% in vile. In Europa, 46% dintre familii ocupa apartamente, 30% case si 22% vile.
academia hiv
Autorităţile din Sănătate au inaugurat, sambătă, singura Academie pentru HIV/SIDA şi Boli Infecţioase din Europa, care organizează atat cursuri post universitare in domeniu, cat şi acţiuni ştiinţifice pentru specialiştii internaţionali, avand avantajul de a oferi acces direct la pacienţi.
25 juin 2009
29 mai 2009
:))
Doctore, nevasta ma insala si totusi nu imi apar niciun fel de coarne. Uitati-va sunt neted ca-n palma.
- Nu va faceti probleme, chestia cu coarnele e numai o vorba, nu exista cu adevarat.
- Uf, mi-ati luat o piatra de pe inima, credeam ca am lipsa de calciu.
- Nu va faceti probleme, chestia cu coarnele e numai o vorba, nu exista cu adevarat.
- Uf, mi-ati luat o piatra de pe inima, credeam ca am lipsa de calciu.
Bion
Wilfred Ruprecht Bion (1897-1979) est né et a vécu son enfance en Inde où son père occupait un poste important dans l'administration coloniale. Dès l'âge de huit ans il fut envoyé dans un collège en Angleterre où il finit par se démarquer par ses exploits sportifs. Après avoir participé à la première guerre mondiale en tant que soldat, Bion entreprend des études en histoire moderne puis devient professeur. Toutefois, dès 1924, Bion se tourne vers la médecine et la psychiatrie dans l'intention de devenir analyste.
Il entre en 1933 à la Tavistock Clinic de Londres et entreprend sa formation analytique vers la fin des années trente. Analysé par John Rickman puis par Melanie Klein, Bion élaborera suite à son travail pendant la deuxième guerre mondiale une conception originale des groupes inspirés de la pensée kleinienne.
Bion sera, au sein du groupe kleinien, plus un continuateur qu'un disciple, conservant toujours son indépendance et faisant preuve d'une grande originalité. Il produira ses travaux les plus marquants au cours des années soixante alors qu'il élaborera une théorie de la pensée et du fonctionnement de l'appareil à penser les pensées. Pour ce faire, Bion utilisera successivement plusieurs modèles (la digestion, les mathématiques, les éléments chimiques, la mystique...) laissant souvent le lecteur un peu perdu.
Au cours des dernières années de sa vie, Bion, qui avait délaissé la direction de la Société Britannique de Psychanalyse pour s'établir en Californie, a publié des travaux sous forme de nouvelles fantastiques qui ont jusqu'ici été l'objet de peu d'études.
aejcpp.free.fr
27 mai 2009
besoin d'autenticite
am venit repede sa ma defulez dupa ziua de azi ca nu mai puteam simteam ca-mi crapa ficatii. drept pentru care am sa tin un mic discurs de intors pe toate partile parisul. asa, ca sa nu mai zica mm ca romania suna prost. uite cum suna asta:
Intorcandu-ma deci de pe meleaguri pe unde am incercat nefructuos sa ma culturalizez despre foneme grafeme idiofeme... si fiind deci extrem de stresata, de asemeni pe fondului frustrarii de la interviu (auzi ma nenea magicuta, io fac ce vreau nu ce vrei tu sa fac, daca te-ai invatat sa dai comenzi, sa le dai la aia de-s angajatii matale nu mie! si cu tiganii ma inteleg cum vrea io nu cum vrea matale!)dau de asta micu in metrou de ma bufni rasul.
Ghita, cu pantalonii undeva sub glezne, se chinuia sa-si tina cainele intre craci asa incat sa nu ii ramana astuia coada prinsa in usa. Moment in care cu toata adunatura mea n-am mai putut si am explodat intr-un ras autentic... bai bula, tine-ti ba pantalonii pe fund ca tot omu' ca zau nu te mint n-o sa te doara! uite astia de langa tine cum ii tin? esti tu mai cu mot?
a, nu, pardon, astia cu mot au platit 60 de euro ca sa aiba paru' ala de isi fac cuib paducii in el. io ma dau mai incolo. si ia nu va mai mirati asa, ce-i asa curios ca ma uit urat la voi? bine ca sunteti voi amabili si asteptati cate 5 minute sa vina unu sa intre pe usa pe care o tineti deschisa poate poate... da' pe strada stati unu langa altu parca nu v-ati cunoaste.. ce daca sunteti iubiti? daca se poate sa o ia unu hai altu cea ce-are? ca sa nu mai zic ca fiecare cu lumea lui, nici nu stiu cum apucati sa vedeti ca exista cineva langa voi, pe bune!
mda. a, daca tot am inceput, fai frantuzitelor, mai inghititi-va cuvinetele alea ca parca nu va mai opriti cand incepeti, cine intra pe gura voastra iese spurcat. na ca va spurc si io macar odata.
merit sa fiu inchisa dar e dreptul meu. a da, inca vreau sa stau p-aci, ofticaaaaaaaaaaaaaaaa ofticaaaaaaaaaaaaaa!!!!
sa stiti ca sunt o persoana foarte amabila, nu zic nimanui da-te mai incolo!
dar acu zau ca nu mai puteam, recunosc!
.....
Intorcandu-ma deci de pe meleaguri pe unde am incercat nefructuos sa ma culturalizez despre foneme grafeme idiofeme... si fiind deci extrem de stresata, de asemeni pe fondului frustrarii de la interviu (auzi ma nenea magicuta, io fac ce vreau nu ce vrei tu sa fac, daca te-ai invatat sa dai comenzi, sa le dai la aia de-s angajatii matale nu mie! si cu tiganii ma inteleg cum vrea io nu cum vrea matale!)dau de asta micu in metrou de ma bufni rasul.
Ghita, cu pantalonii undeva sub glezne, se chinuia sa-si tina cainele intre craci asa incat sa nu ii ramana astuia coada prinsa in usa. Moment in care cu toata adunatura mea n-am mai putut si am explodat intr-un ras autentic... bai bula, tine-ti ba pantalonii pe fund ca tot omu' ca zau nu te mint n-o sa te doara! uite astia de langa tine cum ii tin? esti tu mai cu mot?
a, nu, pardon, astia cu mot au platit 60 de euro ca sa aiba paru' ala de isi fac cuib paducii in el. io ma dau mai incolo. si ia nu va mai mirati asa, ce-i asa curios ca ma uit urat la voi? bine ca sunteti voi amabili si asteptati cate 5 minute sa vina unu sa intre pe usa pe care o tineti deschisa poate poate... da' pe strada stati unu langa altu parca nu v-ati cunoaste.. ce daca sunteti iubiti? daca se poate sa o ia unu hai altu cea ce-are? ca sa nu mai zic ca fiecare cu lumea lui, nici nu stiu cum apucati sa vedeti ca exista cineva langa voi, pe bune!
mda. a, daca tot am inceput, fai frantuzitelor, mai inghititi-va cuvinetele alea ca parca nu va mai opriti cand incepeti, cine intra pe gura voastra iese spurcat. na ca va spurc si io macar odata.
merit sa fiu inchisa dar e dreptul meu. a da, inca vreau sa stau p-aci, ofticaaaaaaaaaaaaaaaa ofticaaaaaaaaaaaaaa!!!!
sa stiti ca sunt o persoana foarte amabila, nu zic nimanui da-te mai incolo!
dar acu zau ca nu mai puteam, recunosc!
.....
26 mai 2009
dreptate... dar doar pentru dulai
Un sofer italian va fi cercetat in stare de libertate dupa ce a accidentat mortal la Torino un tanar roman
Un tanar italian in varsta de 25 de ani va fi cercetat in stare de libertate dupa ce a fugit de la locul accidentului de circulatie produs duminica dimineata la Torino, pe bulevardul Giulio Cesare, si care s-a soldat cu moartea unui muncitor zidar roman, lovit pe trecerea de pietoni, informeaza luni cotidianul La Stampa, preluat de Agerpres. Tanarul italian s-a prezentat duminica dupa-amiaza la o sectie a Politiei Municipale din Torino, recunoscand ca este autorul accidentului respectiv. El conducea un Fiat 600 de culoare gri, descris in amanuntime de un martor si filmat si de o camera de luat vederi din apropierea accidentului, si se intorcea duminica dimineata, in jurul orei 3.00, de la o petrecere impreuna cu prietena sa.Romanul, in varsta de 28 de ani, lucra ca zidar si avea in Romania o sotie si un copil in varsta de mai putin de un an.Tanarul roman a murit la scurt timp dupa ce a fost dus la sectia de urgenta a spitalului San Giovanni Bosco.
http://www.infoportal.ro/presa~info-1001936.html
UAUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!!!!!!!!!
ce mai e de zis?!?!
...
ia sa fi fost invers? incepea un nou si terifiant razboi mondial. dar asa, ia uite cum i se iarta cetateanului italian toate cele. vrei sa stii ceva cetateanule italian? esti o victima a politicii, neatentia ta o vei plati singurel, pentru ca in loc sa iti primesti pedeapsa si sa te eliberezi de vina, o sa il visezi p-asta noaptea...
Un tanar italian in varsta de 25 de ani va fi cercetat in stare de libertate dupa ce a fugit de la locul accidentului de circulatie produs duminica dimineata la Torino, pe bulevardul Giulio Cesare, si care s-a soldat cu moartea unui muncitor zidar roman, lovit pe trecerea de pietoni, informeaza luni cotidianul La Stampa, preluat de Agerpres. Tanarul italian s-a prezentat duminica dupa-amiaza la o sectie a Politiei Municipale din Torino, recunoscand ca este autorul accidentului respectiv. El conducea un Fiat 600 de culoare gri, descris in amanuntime de un martor si filmat si de o camera de luat vederi din apropierea accidentului, si se intorcea duminica dimineata, in jurul orei 3.00, de la o petrecere impreuna cu prietena sa.Romanul, in varsta de 28 de ani, lucra ca zidar si avea in Romania o sotie si un copil in varsta de mai putin de un an.Tanarul roman a murit la scurt timp dupa ce a fost dus la sectia de urgenta a spitalului San Giovanni Bosco.
http://www.infoportal.ro/presa~info-1001936.html
UAUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!!!!!!!!!
ce mai e de zis?!?!
...
ia sa fi fost invers? incepea un nou si terifiant razboi mondial. dar asa, ia uite cum i se iarta cetateanului italian toate cele. vrei sa stii ceva cetateanule italian? esti o victima a politicii, neatentia ta o vei plati singurel, pentru ca in loc sa iti primesti pedeapsa si sa te eliberezi de vina, o sa il visezi p-asta noaptea...
deci doamnelor si domnilor, cetatenilor turmentati li se permite sa se trateze
Gheorghe Stoica (53 de ani) consilier local în comuna Podari din judeţul Dolj a ajuns ieri dimineaţă la Spitalul de Urgenţă din Craiova bătut măr.El îl acuză pe consilierul judeţean Aurel Gheorghiţă, totodată fiul primarului comunei Podari, şi pe alte două persoane.
Conflictul dintre cei doi a izbucnit la un botez.
Pe de altă parte, alesul de la Consiliul Judeţean neagă orice amestec. „În momentul în care au început să se bată eu eram în local. Când am ieşit şi am văzut ce se întâmplă, am încercat să-i despart. Nu mi-am dat seama exact cine erau cei implicaţi, pentru că era dimineaţă şi întuneric. Se poate vedea că nu am nicio lovitură, nicio contuzie, dacă aş fi fost implicat în vreun conflict aş fi avut semne”, a declarat consilierul judeţean.
„A fost vorba de un conflict spontan, între pe de o parte Gheorghe Stoica şi soţia sa, Constantina Stoica şi pe de altă parte, Gheorghiţă Aurel, Gheorghiţă Adrian şi Brăcău Marian. Se aşteaptă plângerea părţii vătămate, urmând ca în funcţie de numărul de zile de spitalizare, să se stabilească încadrarea legală a infracţiunii”, a declarat Adrian Căpraru, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Dolj.
http://www.infoportal.ro/stiri_romania~din-actualitate.html
1. Deci doamnelor si domnilor, ce dracu au in cap consilierii locali si judeteni? Unde naiba se cresc astia si ce li se da sa invete? ca de mancat se vede ca stiu.
2. N-am nimic cu faptul ca stau sa faca boteze dar mi se ridica parul de pe mana cand citesc despre fiul si varul si unchiul si nasul etc etc
3. conflict la un botez ?!?!? bai idiotilor, faceti implozie in puii mei
4. neaga orice amestec... macar atata minte. de ochii lumii ce naiba
5. nici nu si-a dat seama cine era implicat. baga-te ba ca bou in fata, asa faci si cu ce ai de consiliat? fuck it.
6. era intuneric, dimineata. nu m-impingeti, c-ametesc...
7. conflict in care e implicata si sotia - ca doar suntem o tara in care se recunosc drepturile femeilor.
io atat am avut de spus. cred ca mi-e dor sa-l mai aud pe badea...
Conflictul dintre cei doi a izbucnit la un botez.
Pe de altă parte, alesul de la Consiliul Judeţean neagă orice amestec. „În momentul în care au început să se bată eu eram în local. Când am ieşit şi am văzut ce se întâmplă, am încercat să-i despart. Nu mi-am dat seama exact cine erau cei implicaţi, pentru că era dimineaţă şi întuneric. Se poate vedea că nu am nicio lovitură, nicio contuzie, dacă aş fi fost implicat în vreun conflict aş fi avut semne”, a declarat consilierul judeţean.
„A fost vorba de un conflict spontan, între pe de o parte Gheorghe Stoica şi soţia sa, Constantina Stoica şi pe de altă parte, Gheorghiţă Aurel, Gheorghiţă Adrian şi Brăcău Marian. Se aşteaptă plângerea părţii vătămate, urmând ca în funcţie de numărul de zile de spitalizare, să se stabilească încadrarea legală a infracţiunii”, a declarat Adrian Căpraru, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Dolj.
http://www.infoportal.ro/stiri_romania~din-actualitate.html
1. Deci doamnelor si domnilor, ce dracu au in cap consilierii locali si judeteni? Unde naiba se cresc astia si ce li se da sa invete? ca de mancat se vede ca stiu.
2. N-am nimic cu faptul ca stau sa faca boteze dar mi se ridica parul de pe mana cand citesc despre fiul si varul si unchiul si nasul etc etc
3. conflict la un botez ?!?!? bai idiotilor, faceti implozie in puii mei
4. neaga orice amestec... macar atata minte. de ochii lumii ce naiba
5. nici nu si-a dat seama cine era implicat. baga-te ba ca bou in fata, asa faci si cu ce ai de consiliat? fuck it.
6. era intuneric, dimineata. nu m-impingeti, c-ametesc...
7. conflict in care e implicata si sotia - ca doar suntem o tara in care se recunosc drepturile femeilor.
io atat am avut de spus. cred ca mi-e dor sa-l mai aud pe badea...
24 mai 2009
ce nu merge, nu merge si gata
mai ales daca nu se vrea...
si mai ales daca nu se crede
si tot eu sunt acuzata de necredinta
cat de razvratiti se cred unii francezi cu nume muzical...
cand sunt niste resemnati
nu ma mai mir atat
de ce m-oi mira ?!....
si mai ales daca nu se crede
si tot eu sunt acuzata de necredinta
cat de razvratiti se cred unii francezi cu nume muzical...
cand sunt niste resemnati
nu ma mai mir atat
de ce m-oi mira ?!....
23 mai 2009
Chains of reality
cam astea sunt selectiile mele pentru seara asta.
Ariel nu a gasit nimic din realitatea ei in realitatile celorlalti. Le-a gasit inca prea indulcite pentru adevar. Cica exista o realitate pura. Aia trebuie patrunsa. Pana una alta, lumea cauta cai de a o imbujora, imniresma, insenina, schimba, crea, uita, etcetera.
Ariel nu a gasit nimic din realitatea ei in realitatile celorlalti. Le-a gasit inca prea indulcite pentru adevar. Cica exista o realitate pura. Aia trebuie patrunsa. Pana una alta, lumea cauta cai de a o imbujora, imniresma, insenina, schimba, crea, uita, etcetera.
119 - I liked reality better when it was a dream.
da, cateodata!!
cineva mai zice: "you can change reality with a little faith"
cineva mai zice: "you can change reality with a little faith"
Landing on the fiction/reality border
"The border between fiction and reality is a fascinating and dangerous place"
Reality
En continuant mon jeu de photos flickr, je vous laisse voir ce que la realite est pour certaines gens: les photos vont donc s'enchainer.
* Pure, simple, sweet reality.
* Pure, simple, sweet reality.
dubla constrangere.
O idee pentru cei care aleg sa-si castige existenta din cersit- adica pt cei care se simt atat de inspirati sa ii faca pe trecatori sa le dea nu numai un ban de pomana ci si sa ii observe:
"Ignorati-ma!"
wikiPedia: le langage paradoxal peut contenir deux demandes qui s'opposent comme « Soyez spontané ! », ou « sois un grand mon petit ». Paul Watzlawick propose l'exemple d'un panneau autoroutier indiquant "ignorez ce panneau".
"Ignorati-ma!"
wikiPedia: le langage paradoxal peut contenir deux demandes qui s'opposent comme « Soyez spontané ! », ou « sois un grand mon petit ». Paul Watzlawick propose l'exemple d'un panneau autoroutier indiquant "ignorez ce panneau".
22 mai 2009
Zazzo
il s'intéresse en équipe aux problèmes de dyslexie et de débilité. Considérant le développement d'enfants jugés débiles, Zazzo propose la notion d'hétérochronie oligophrène, afin de montrer que ce développement, comparé à celui d'enfants normaux, se fait à différentes vitesses selon le secteur psychobiologique concerné.
19 mai 2009
Sindromul Stockholm
http://www.nou-nascuti.ro/psihologie.html?id=2397 :
Sindromul Stockholm: "Atunci cand o persoana traverseaza o situatie limita, in care sufera abuzuri, privare de libertate, se confrunta cu teama de violenta sau moarte, se naste o tensiune interna care genereaza incercarea disperata de aparare impotriva abuzului. Mecanismul de aparare care apare in aceasta situatie este identificarea cu agresorul. Pentru a face fata situatiei, victima preia atributele agresorului, comportamentele acestuia, se identifica cu cauza sa."
Sindromul Stockholm: "Atunci cand o persoana traverseaza o situatie limita, in care sufera abuzuri, privare de libertate, se confrunta cu teama de violenta sau moarte, se naste o tensiune interna care genereaza incercarea disperata de aparare impotriva abuzului. Mecanismul de aparare care apare in aceasta situatie este identificarea cu agresorul. Pentru a face fata situatiei, victima preia atributele agresorului, comportamentele acestuia, se identifica cu cauza sa."
Carl Rogers
Son Approche Centrée sur la Personne (ACP) met l'accent sur la qualité de la relation entre le thérapeute et le patient (écoute empathique, authenticité et non-jugement).
Fraza zilei:
"I'm the most important instrument in my work" (Rogers)
17 mai 2009
fraza zilei- concept de psiho sociala:disonanta cognitiva
"La rectification d'idées acquises est plus pénible pour un individu que l'apprentissage d'idées nouvelles"
Erikson
Incepand de azi voi face un album cu personalitati marcante din psihologie.
marcante?
pentru mine in orice caz.
As zice multe dar am invatat cat de bine e sa le taci.
Despre Erickson zic atat: "Domeniile şi orientările pe care abordarea ericksoniană le-a inspirat în mod direct sunt: Programarea neurolingvistică, Şcoala de la Palo Alto, orientările strategică şi sistemică din psihoterapia familială şi psihoterapia prin intervenţie paradoxală." ca sa-mi amintesc ce sa citesc in continuare.
De la Erickson: « SUNT LUCRURI PE CARE LE STTI, DAR NU STITI CA LE STITI, CAND VETI STI LUCRURILE PE CARE NU STITI CA LE STITI VA VETI VINDECA ».
(http://209.85.229.132/search?q=cache:2KlrtZteVy8J:www.psihologdeserviciu.ro/index.php/2008062065/NLP-si-Milton-Erickson.html+povesti+despre+erickson&cd=1&hl=fr&ct=clnk&gl=fr)
povestea lui Rob
Rob este tipul de om pe care ti-ar placea sa-l urasti: e intotdeauna bine dispus si are intotdeauna ceva pozitiv de spus.
Daca cineva il intreaba cum ii merge, el raspunde: “Daca ar fi mai bine de atat, ar fi nevoie de doi oameni pentru atata bine!” E un optimist. Daca un coleg are o zi rea, Rob reuseste intotdeauna sa-l faca sa vada partea pozitiva a situatiei.
Am devenit curios si intr-o zi l-am intrebat: “Nu inteleg, nu este cu putinta sa fii optimist in toate zilele, tu cum reusesti?” Rob imi raspunse: “In fiecare zi cand ma trezesc, stiu ca am doua posibilitati:
Pot sa aleg sa fiu bine dispus sau pot sa aleg sa fiu rau dispus. Si aleg sa fiu bine dispus.
Cand mi se intampla ceva rau, pot sa aleg intre a fi o victima sau pot sa aleg sa invat din ce mi s-a intamplat. Si eu aleg sa invat. De fiecare data cand cineva vine la mine sa se lamenteze pentru ceva, pot sa aleg intre a-i accepta plangerile sau pot alege sa-l ajut sa vada latura pozitiva a vietii.
Si eu aleg intotdeauna partea buna a vietii.
“Dar asta nu este intotdeauna asa de usor” i-am spus. “Ba da, zise Rob, intreaga viata este o problema de optiuni. Cand indepartezi din viata tot ceea ce nu conteaza cu adevarat, totul devine o chestiune de optiuni.
Depinde de tine sa alegi cum sa reactionezi la diverse situatii, tu trebuie sa decizi cum sa-i lasi pe altii sa-ti influenteze atitudinea fata de viata.
Tu alegi sa fii bine sau rau dispus. Pana la sfarsit tu esti acela care decizi cum sa-ti traiesti viata”.
Dupa aceasta discutie am pierdut legatura cu Rob fiindca mi-am schimbat locul de munca, dar adesea ma regaseam gandindu-ma la cuvintele lui atunci optam pentru ceva in viata in loc sa reactionez la evenimente. Apoi am aflat ca Rob a avut un accident groaznic la locul de munca, a cazut de la 18 metri inaltime si dupa o operatie de 8 ore si dupa o indelungata spitalizare a iesit avand o placa de otel in spate. M-am dus sa-l vad si l-am intrebat daca se simte tot atat de bine. “Vrei sa vezi cicatricile mele?” “Dar cum faci sa ramai pozitiv dupa ce ti s-a intamplat? “In timp ce cadeam, primul lucru care mi-a venit in minte a fost fetita mea. Apoi in timp ce zaceam pe pamant, mi-am zis ca pot sa aleg intre a muri si a trai.
Si am ales sa traiesc” “Dar nu ti-a fost frica?” “Atunci cand m-au dus la spital si am vazut expresiile fetelor surorilor si doctorilor, mi-a fost frica fiindca era de parca se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a intrebat daca am alergie si am raspuns: DA! Toti m-au privit si atunci am urlat: sunt alergic la gravitatie! Toti au izbucnit in ras si eu le-am spus: acum operati-ma ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!”
Rob m-a invatat ca in fiecare zi avem posibilitatea de a alege sa traim o viata deplina. Si este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie sa traim, si maine ne vom gandi la problemele de maine. La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti faceai probleme ieri.
http://www.psihohipnoza.ro/povesti-terapeutice/povestea-lui-rob/
Daca cineva il intreaba cum ii merge, el raspunde: “Daca ar fi mai bine de atat, ar fi nevoie de doi oameni pentru atata bine!” E un optimist. Daca un coleg are o zi rea, Rob reuseste intotdeauna sa-l faca sa vada partea pozitiva a situatiei.
Am devenit curios si intr-o zi l-am intrebat: “Nu inteleg, nu este cu putinta sa fii optimist in toate zilele, tu cum reusesti?” Rob imi raspunse: “In fiecare zi cand ma trezesc, stiu ca am doua posibilitati:
Pot sa aleg sa fiu bine dispus sau pot sa aleg sa fiu rau dispus. Si aleg sa fiu bine dispus.
Cand mi se intampla ceva rau, pot sa aleg intre a fi o victima sau pot sa aleg sa invat din ce mi s-a intamplat. Si eu aleg sa invat. De fiecare data cand cineva vine la mine sa se lamenteze pentru ceva, pot sa aleg intre a-i accepta plangerile sau pot alege sa-l ajut sa vada latura pozitiva a vietii.
Si eu aleg intotdeauna partea buna a vietii.
“Dar asta nu este intotdeauna asa de usor” i-am spus. “Ba da, zise Rob, intreaga viata este o problema de optiuni. Cand indepartezi din viata tot ceea ce nu conteaza cu adevarat, totul devine o chestiune de optiuni.
Depinde de tine sa alegi cum sa reactionezi la diverse situatii, tu trebuie sa decizi cum sa-i lasi pe altii sa-ti influenteze atitudinea fata de viata.
Tu alegi sa fii bine sau rau dispus. Pana la sfarsit tu esti acela care decizi cum sa-ti traiesti viata”.
Dupa aceasta discutie am pierdut legatura cu Rob fiindca mi-am schimbat locul de munca, dar adesea ma regaseam gandindu-ma la cuvintele lui atunci optam pentru ceva in viata in loc sa reactionez la evenimente. Apoi am aflat ca Rob a avut un accident groaznic la locul de munca, a cazut de la 18 metri inaltime si dupa o operatie de 8 ore si dupa o indelungata spitalizare a iesit avand o placa de otel in spate. M-am dus sa-l vad si l-am intrebat daca se simte tot atat de bine. “Vrei sa vezi cicatricile mele?” “Dar cum faci sa ramai pozitiv dupa ce ti s-a intamplat? “In timp ce cadeam, primul lucru care mi-a venit in minte a fost fetita mea. Apoi in timp ce zaceam pe pamant, mi-am zis ca pot sa aleg intre a muri si a trai.
Si am ales sa traiesc” “Dar nu ti-a fost frica?” “Atunci cand m-au dus la spital si am vazut expresiile fetelor surorilor si doctorilor, mi-a fost frica fiindca era de parca se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a intrebat daca am alergie si am raspuns: DA! Toti m-au privit si atunci am urlat: sunt alergic la gravitatie! Toti au izbucnit in ras si eu le-am spus: acum operati-ma ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!”
Rob m-a invatat ca in fiecare zi avem posibilitatea de a alege sa traim o viata deplina. Si este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie sa traim, si maine ne vom gandi la problemele de maine. La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti faceai probleme ieri.
http://www.psihohipnoza.ro/povesti-terapeutice/povestea-lui-rob/
16 mai 2009
14 mai 2009
J'aime!
J'ai tape "j'aime" sur flickr et voila
ce que les gens aiment:
les petites choses
la femme
la pluie
la vie (!)
leur cheval
les chats d'appartement
Paris
l'argent
la nostalgie
le gris
ils aiment pouvoir allonger leurs jambes
eux-meme!!
leur quartier
les poupees (tristes surtout)
le metro...
la langue francaise
leur uterus !
leurs nom
manger des "creaucaudil"
boire du vin
la photographie (pas etonant..)
les petites jupettes
la musique
leurs mamans
les nuages
le cinema
certains jardins
Elvis
regarder le feu
la fantaisie
le cafe
l'Ecosse
Anne-Marie (iuhu)
fermer les yeux (pour que le monde disparaisse)
la dantelle de soi
les macarons
le polaroid
le rose (moi non plus)
"la nouvelle Moi"
les insectes
"jouer tout seul"
"quand tu traverses les voies"
l'italie
et regardes les filles
la nourriture chinoise
le mois d'avril
les framboises
manger des cereales
les musiciens
Montreal (je ne peux pas savoir)
la lumiere
le vert
les couchers de soleil
l'ete
le printemps
etre des touristes
la paix et l'harmonie
danser le vendredi
attendre
le ciel
les arbres magiques et les pommiers
la couleur
les pieds
les marguerites
tout
...
Et vous?
ce que les gens aiment:
les petites choses
la femme
la pluie
la vie (!)
leur cheval
les chats d'appartement
Paris
l'argent
la nostalgie
le gris
ils aiment pouvoir allonger leurs jambes
eux-meme!!
leur quartier
les poupees (tristes surtout)
le metro...
la langue francaise
leur uterus !
leurs nom
manger des "creaucaudil"
boire du vin
la photographie (pas etonant..)
les petites jupettes
la musique
leurs mamans
les nuages
le cinema
certains jardins
Elvis
regarder le feu
la fantaisie
le cafe
l'Ecosse
Anne-Marie (iuhu)
fermer les yeux (pour que le monde disparaisse)
la dantelle de soi
les macarons
le polaroid
le rose (moi non plus)
"la nouvelle Moi"
les insectes
"jouer tout seul"
"quand tu traverses les voies"
l'italie
et regardes les filles
la nourriture chinoise
le mois d'avril
les framboises
manger des cereales
les musiciens
Montreal (je ne peux pas savoir)
la lumiere
le vert
les couchers de soleil
l'ete
le printemps
etre des touristes
la paix et l'harmonie
danser le vendredi
attendre
le ciel
les arbres magiques et les pommiers
la couleur
les pieds
les marguerites
tout
...
Et vous?
12 mai 2009
08 mai 2009
06 mai 2009
Am 25 de ani
Am 25 de ani
m-am născut luni la 7 fără 10
mama nu ştia ce să facă cu mine da’i părea bine
mă bucur că am o familie sănătoasă care mă iubeşte
o bunică dulce care a fost cerută în căsătorie la 80 de ani!!
prieteni care îşi amintesc regulat de mine şi mă întreabă de sănătate
pe Diana care a luat şampanie azi să ne cinstim iuhu
mă bucur că am atâtea posibilităţi de a locui
şi că sunt tânără
că am o lună până la examene
că sunt în paris şi pot să vorbesc în franceză
că dumnezeu mi-e martor… şi nu numai el… că am multe de învăţat de pe lumea asta
că oamenii nu seamănă între ei şi pot să-i descopăr uşor uşor în acei mulţi ani
care mi se urează
că sunt întreagă şi chiar dacă n-aş fi că am un cap care încă funcţionează
că am fost fericită, liniştită, copil, spontană, timidă, călduroasă, că am iubit şi
mulţumesc pentru multe altele pe care le am în minte şi în suflet
şi pe care i le mai zic şi Lui
că n-am mai stat de vorbă o bucată bună de vreme...
m-am născut luni la 7 fără 10
mama nu ştia ce să facă cu mine da’i părea bine
mă bucur că am o familie sănătoasă care mă iubeşte
o bunică dulce care a fost cerută în căsătorie la 80 de ani!!
prieteni care îşi amintesc regulat de mine şi mă întreabă de sănătate
pe Diana care a luat şampanie azi să ne cinstim iuhu
mă bucur că am atâtea posibilităţi de a locui
şi că sunt tânără
că am o lună până la examene
că sunt în paris şi pot să vorbesc în franceză
că dumnezeu mi-e martor… şi nu numai el… că am multe de învăţat de pe lumea asta
că oamenii nu seamănă între ei şi pot să-i descopăr uşor uşor în acei mulţi ani
care mi se urează
că sunt întreagă şi chiar dacă n-aş fi că am un cap care încă funcţionează
că am fost fericită, liniştită, copil, spontană, timidă, călduroasă, că am iubit şi
mulţumesc pentru multe altele pe care le am în minte şi în suflet
şi pe care i le mai zic şi Lui
că n-am mai stat de vorbă o bucată bună de vreme...
05 mai 2009
În plină criză porcină, îngrijitorii de la grădina zoologică din Sriracha, Thailanda, au organizat una dintre cele mai ample competiţii cu porci, informează EPA. Zeci de copii cu vârste cuprinse între 4 şi 10 ani au alergat înaintea porcilor în cadrul evenimentului care a lansat un apel de urgenţă privind uciderea inutilă a porcinelor.
03 mai 2009
01 mai 2009
Jardin de nuit
sa upgradatez blogu' zic !!!
un frumos si gustos si superfain fotografiat si cazut natural si atat de bine acest STRuGURE ALB :)
bisou
un frumos si gustos si superfain fotografiat si cazut natural si atat de bine acest STRuGURE ALB :)
bisou
a voastra, popandica
am o stare de aproape boema, n-am chef de fitze, de ganduri, de amintiri, ci doar de apa calduta pentru picioare si un culcus safe unde purecii n-au ce cauta (nu ma deranjeaza asa de tare... mai ales ca asta ma face sa ma gandesc la povestea omului cu barba mare in care si-au facut cuib nu stiu ce pasari)
inchid paranteza
azi am mers cu bateau parisien, dragut, cred ca pot obtine din asta o poza cu tour eiffel
noapte buna alor mei, emi vreau vesti
noapte buna ploiesti bucuresti iasi suceava roman braila
nb paris chambery le havre st denis
ingerilor si lucrurilor nevazute
atat
va pup pe aripi
inchid paranteza
azi am mers cu bateau parisien, dragut, cred ca pot obtine din asta o poza cu tour eiffel
noapte buna alor mei, emi vreau vesti
noapte buna ploiesti bucuresti iasi suceava roman braila
nb paris chambery le havre st denis
ingerilor si lucrurilor nevazute
atat
va pup pe aripi
27 avril 2009
Matrix
Am petrecut 2 saptamani pe alte meleaguri din Franta: in Indre si pe Cote d'Azur. A se vedea pozilicile, voi fi un pic intruziva iarasi si voi pune poze cu piticul cu care am alergat o saptamana pe plaja. Sunt bronzovita si in plus m-am recompensat cu role. Acum o sa-mi mai iau o recompensa dar nu zic ce :P
laisse tomber
era cuminte malul senei intins asfaltat lustruit
o boare de racoare si fumul de la o tigara
vogue
fata cu parul rosu se reflecta nu stia ce urma dupa asta
cheia sta in obisnuinta
nu face sa pierzi cheia s-ar scufunda s-ar uita
nu face
plictis spaima de a vorbi de a exista
nici macar asta nu o poti renunta
Ariel se cufunda in noapte cu ochii mari
astrele isi bat joc de noi
n-avem nicio vina
stau aici pana inghet si apoi imi fac curaj sa deschid o carte
e bine sa tii picioarele in apa calda
numai tu ti-o poti procura
pe toti in dor in pix de palaria ta
Ariel face ecuatii despre viitor calculeaza banii proiectele
si ia in calcul ca in franta se fac planuri pe toate domeniile
dar numai in cel mai semnificativ ba
umple toata sena cu tristetea sa
apoi isi ia papucii si isi trage cu lesa dupa ea
o boare de racoare si fumul de la o tigara
vogue
fata cu parul rosu se reflecta nu stia ce urma dupa asta
cheia sta in obisnuinta
nu face sa pierzi cheia s-ar scufunda s-ar uita
nu face
plictis spaima de a vorbi de a exista
nici macar asta nu o poti renunta
Ariel se cufunda in noapte cu ochii mari
astrele isi bat joc de noi
n-avem nicio vina
stau aici pana inghet si apoi imi fac curaj sa deschid o carte
e bine sa tii picioarele in apa calda
numai tu ti-o poti procura
pe toti in dor in pix de palaria ta
Ariel face ecuatii despre viitor calculeaza banii proiectele
si ia in calcul ca in franta se fac planuri pe toate domeniile
dar numai in cel mai semnificativ ba
umple toata sena cu tristetea sa
apoi isi ia papucii si isi trage cu lesa dupa ea
15 avril 2009
cei 2 lupi
Un batran indian, din neamul Cherokee, statea impreuna cu nepotul sau si-l invata:
“In viata fiecaruie om de pe pamantul asta se da o lupta formidabila – o lupta intre doi lupi.
Unul rau: el intruchipeaza frica, mania, invidia, lacomia, autocompatimirea, aroganta, viclenia, resentimentele.
Celalalt e unul bun: el aduce bucuria, linistea, smerenia, increderea, darnicia, adevarul, blandetea si mila.”
Copilul priveste intrebator spre bunicul lui:
”Si care dintre ei va invinge?”.
Batranul il priveste in ochi:
“Cel pe care il vei hrani!”
“In viata fiecaruie om de pe pamantul asta se da o lupta formidabila – o lupta intre doi lupi.
Unul rau: el intruchipeaza frica, mania, invidia, lacomia, autocompatimirea, aroganta, viclenia, resentimentele.
Celalalt e unul bun: el aduce bucuria, linistea, smerenia, increderea, darnicia, adevarul, blandetea si mila.”
Copilul priveste intrebator spre bunicul lui:
”Si care dintre ei va invinge?”.
Batranul il priveste in ochi:
“Cel pe care il vei hrani!”
02 avril 2009
Cutia cu sireturi
Intr-o seara se gandi sa o ia pe alta poteca. Ii era binecunoscuta trecerea de pe langa spital, cu cele 2 intrari la metrou si magazinul cu legume. Acum schimba sensul spre parcul de biciclete, pe la statia de autobuz, poate o da peste ceva care sa-i sune bine. Ariel nu poarta rochie decat de cand a poposit in orasul asta amestecat. Cateodata-si ia pantaloni verzi pe sub rochie mov zice ca e loca si isi face parul codite. Papagalul nu vrea sa recunoasca dar asa e. L-am vazut prin geamul de la anticariatul de langa blocul cu 2 coduri la intrare. Era colorat si privea cescutele de ceai batandu-se cin cin de 2 brate de domnite. Ariel nu face pe actrita dar are cutiuta ei cu impresii de vedeta. Cateodata ii ies, altadata nu. Codurile raman inchise, potecile se risipesc, ochii isi prind sireturile involuntar la comanda mosului Ene, somn usor!
01 avril 2009
Dreptul la timp
Azi am inceput sa pun apa in borcan in loc sa-l umplu cu pietre si tare imi pare ca asa o sa fie cam toata ziua.. anyway, l-am gasit pe Stanescu si am zis sa-l impartasesc celor care au dreptul la timp:
Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben in ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii in moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
cand aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.
Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben in ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii in moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
cand aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.
Cele trei porti
Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.
- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.
O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.
Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: SCHIMBA LUMEA.
Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.
El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:
- Ce-ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.
Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: SCHIMBA-I PE CEILALTI.
Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa.
Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.
Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.
El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI.
Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.
In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI.
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA.
Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.
Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
- Ce-ai invatat pe drumul acesta?
- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.
Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!
Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.
sursa: http://relaxare.wordpress.com/2008/02/23/cele-trei-porti/
- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.
O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.
Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: SCHIMBA LUMEA.
Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.
El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:
- Ce-ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.
Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: SCHIMBA-I PE CEILALTI.
Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa.
Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.
Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.
El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI.
Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.
In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI.
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA.
Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.
Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
- Ce-ai invatat pe drumul acesta?
- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.
Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!
Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.
sursa: http://relaxare.wordpress.com/2008/02/23/cele-trei-porti/
31 mars 2009
Lili-rose ou le sourire en coin - children
am gasit-o pe asta mica si dulce si i-am oferit un loc in bucata mea de zi
30 mars 2009
Osho's "Ten Commandments"
Never obey anyone's command unless it is coming from within you also.
There is no God other than life itself.
Truth is within you, do not search for it elsewhere.
Love is prayer.
To become a nothingness is the door to truth. Nothingness itself is the means, the goal and attainment.
Life is now and here.
Live wakefully.
Do not swim – float.
Die each moment so that you can be new each moment.
Do not search. That which is, is. Stop and see.
There is no God other than life itself.
Truth is within you, do not search for it elsewhere.
Love is prayer.
To become a nothingness is the door to truth. Nothingness itself is the means, the goal and attainment.
Life is now and here.
Live wakefully.
Do not swim – float.
Die each moment so that you can be new each moment.
Do not search. That which is, is. Stop and see.
Secretul fericirii
Acum mulţi ani, a trăit în India un înţelept care se spune că păzea într-un cufăr încântător un mare secret care l-a făcut să fie învingător în toate aspectele vieţii sale şi care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume. Mulţi regi invidioşi i-au oferit putere şi bani şi au încercat să-l jefuiască pentru a-i lua cufărul, dar totul a fost în zadar. Şi cu cât încercau mai mult, cu atât erau mai nefericiţi, pentru că invidia nu le dădea pace. Aşa au trecut anii şi înţeleptul era în fiecare zi mai fericit. Într-o zi a venit la el un copil şi i-a spus: “Domnule, la fel ca şi tine, vreau şi eu să fiu foarte fericit. De ce nu mă înveţi şi pe mine ce trebuie să fac pentru a reuşi?” Înţeleptul, văzând simplitatea şi puritatea copilului, i-a zis: “Pe tine te voi învăţa secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine şi fii foarte atent.” În realitate sunt două cufere în care păstrez secretul pentru a fi fericit şi acestea sunt: mintea mea şi inima mea şi marele secret nu este altceva decât o serie de paşi pe care trebuie să-i faci de-a lungul vieţii. Primul pas este să ştii că Dumnezeu există în toate lucrurile din viaţă şi, pentru aceasta, trebuie să-l iubeşti şi să-i fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai şi pentru toate lucrurile care ţi se întâmplă. Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.” Acest pas se cheamă autostimă ridicată. Al treilea pas este să pui în practică tot ceea ce spui că eşti şi, dacă tu gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent; dacă tu gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce îţi propui; dacă tu gândeşti că eşti iubitor, exprimă-ţi iubirea; dacă gândeşti că nu există obstacol pe care să nu-l poţi învinge, atunci propune-ţi scopuri în viaţă şi luptă pentru ele până când le vei obţine. Acest pas se cheamă motivare. Al patrulea pas este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine partea lor, tu o vei dobândi pe a ta. Al cincilea pas este să nu păstrezi în inima ta ranchiună împotriva nimănui; acest sentiment nu te va lăsa să fii fericit; trebuie să-l laşi pe Dumnezeu să facă dreptate şi tu… iartă şi uită! Ştiu că e greu, dar nu imposibil. Al şaselea pas este să nu iei lucrurile care nu-ţi aparţin, aminteşte-ţi că, potrivit legilor nescrise ale naturii, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare. Al şaptelea pas este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere; toate fiinţele pământului au dreptul să fie respectate şi iubite. Şi ultimul pas: trezeşte-te întotdeauna cu un surâs pe buze şi observă împrejurul tău, căutând să descoperi în fiecare lucru partea lui bună şi frumoasă; ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi nimic în schimb; când priveşti pe cineva, descoperă-i calităţile sale. Morala: secretul fericirii se află în fiecare. Caută-l în interiorul tău şi-l vei descoperi.
sursa: relaxare.wordpress.com
sursa: relaxare.wordpress.com
Inscription à :
Articles (Atom)