21 octobre 2012

Antonesei

Doamnelor si domnilor,
Datorita lui Flori:
1) am revenit in peisaj si
2) am vazut cum la o intrebare provocatoare ca sa nu zic de-a dreptul idioata, se poate da un raspuns intelept si frumos:

"Bun. Sa zic altfel. Ai o femeie frumoasa si din literatura nu prea castigi bani. Femeia vrea parfumuri, rochii si altele. Cum procedezi? Nu este o dovada de egoism ca nu te apuci de-o ocupatie mai lucrativa?

Credeam ca vrei sa-mi complici situatia, dar de fapt mi-ai facut lucrurile mai simple! Nu am avut niciodata o relatie cu o femeie cu care sa nu ma aflu intr-o relatie de dragoste reciproca, sau fara sa fim bintuiti amindoi de un feeling. Sigur ca mi-a placut mereu sa am grija de femeile care m-au insotit in viata asta, pe cit mi-a fost posibil, chiar sa le rasfat. Nu cred ca vreuna s-ar putea plinge, insa n-am fost in situatia sa renunt la literatura, pentru ca nu literatura mi-a oferit resursele necesare, ci activitatile colterale, Universitatea, articolele de ziar, emisiunile de radio si televiziune, conferintele, lecturile publice etc. Slava Cerului, mai ales in tranzitia asta complicata, am reusit sa ma descurc fara sa fiu nevoit sa fac altceva, care sa nu-mi placa sau sa-mi placa mai putin decit cele pe care le fac. As putea spune ca sint un „profitor” al tranzitiei, unul care munceste mult, dar macar in domenii care-i sint la indemina." 


http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=3382

Si sa terminam cu o poezie care se caleaza pe insomnia mea de duminica asta dimineata:

Liviu Antonesei - Night-Life

Când nu pot dormi eu povestesc
întâmplari imaginate.

Când nu mai pot povesti ma simt
golit ca un erotoman dupa
o mie de turniruri.

Pentru ca nu pot dormi as vrea sa mor

Nu reusesc-si atunci urlu la ziduri
sau ma prefac în locomotiva
sau ma cred gândac de bucatarie
si urmaresc liniile parchetului

În jurnalul unui îndragostit dezinteresat
povestesc totul. Nu ajuta la nimic.
Si în fiecare noapte o iau de la capat.
 

27 juin 2012

Codrule codrutule, ce mai faci dragutule,
Ca de cand nu ne-am vazut multa vreme a trecut...

A trecut iarasi multa vreme de cand nu mi-am mai aplecat pana catre aceste meleaguri virtuale.
Au trecut fapte, emotii, realitati si multe activitati.
Oameni dragi, oameni noi, oameni cu dor de duca, ori cu chef de poposit pe meleaguri frantuzesti si-au facut aparitia in peisajul micii mele vieti.

Idei mai vechi si mai noi s-au trezit in spiritul meu, emotii mai noi sau tot asa mai vechi umplu acelasi trup.
Noi cunostinte, oboseli, curiozitati, Ariel, amintiri din copilarie, Iasi, Chambery, Bucuresti, fetele mele, etc etc
Vise noi, sperante vechi, oportunitati, frici, tablouri, cusaturi, cu asta se imbina trupul si spiritul meu in zilele astea de vara inabusitoare...

Tot la capitolul poze ajungem caci ce vorbeste cel mai mult despre noi decat imaginea. Imaginea ce surprinde   toate cele.





16 janvier 2012

La multi ani!!!

 Vesuviu si Pompei

 minunata Paola !!!
La Salento, unul dintre cele mai scumpe orase din Italia.