26 novembre 2009

01 novembre 2009

Culori- istorii nescrise


A fost odata ca niciodata intro zi cetoasa. A fost o briza. Putea sa dea spre stanga, spre dreapta, sau sa atinga mijlocul zilei in inima copacului cu frunze multicolore si scantaietoare. Coborau si urcau pe langa el chipuri, idei, zmei, se unduiau in umbrele lui, se articulau. Se opreau din vreme in vreme si imbiau briza cu nestemate si apa proaspata. Numai bine. Stanga si dreapta tremurau imbietor, drumurile serpuite pluteau fata morgana. Cotituri; cu urme, fara urme; si copacul cu trup tanar si coroana aleasa...


ps: imaginea: http://www.flickr.com/photos/benheine/3880539798/

mumos de tot