e na! che?

Să-ţi explic, mă enache:
Tu hăis, eu cea
E câmp
E iarbă
Mă uit la stele
etc
Tu la poarta creaţiei
Eu la atelier
La tine intră genii, d-ăia cu aptitudini, d-ăia cu atitudini, din an in paşti
Mare noroc ai cu mine, mă enache
La poarta mea intră muşte, mierle, căcăreze, d-ăia cu atitudini, d-ăia cu aptitudini
Iţi dau din ei să nu transpiri aiurea
La tine cărţi.
La mine mese.
Tu spui: să selectăm
Să împlinim scopul poeziei
Eu zic: să scriem prost ca să scriem bine
să împlinim scopul poeziei şi nevoia de-a evolua
tu cenzor
eu tac
tu drac
mare noroc am cu tine, mă enache
când stăm unu hăis altu’ cea
şi-mi zici cum se pişă unii pe garduri

ps: privim lucrurile din perspective diferite: tu vrei competenţă c-aşa-i stă bine poeziei, eu zic că omu’ simte nevoia de a se perfecţiona şi dacă îl interesează poezia, va face tot ce poate ca să-i stea bine cu ea. Unora nu le iese, dar unii intră pe poarta aia de scrie creatie pe ea.