29 novembre 2007
la civici
asa arata ana la serviciu :P
rafturi,dosare, propriul "ordi" cu o imagine noua pe desktop in fiecare zi, cat mai multe haine ca le chauffage nu prea bouge, cana e apa e in poza? am luat-o de la cora, mi se pare, ca deh, suntem la bucuresti! (am luat la rand toate magazinele, de la real care e chiar langa noua "acasa" pentru mine, mada, domni si ana, pana la auchan, la care nu ajung decat luand tramvaiul 19 din dristor, ca din alta parte nu stiu...)
mi-am facut timp printre colectia de fluturi, baleturi si poezii si pentru o mica history despre noua mea bucata de viata, veniti la bucuresti pe 1 dec, se aprinde bradul in Unirii!
23 novembre 2007
am nevoie de ceva abstract
un puzzle care sa imi arate o mare nu poate fi cava abstract pentru ca fiecare bucata este identica
sa fie ca in visele mele din copilarie, stalpi pe care erau randuri randuri de sarma incalcita
nu reuseam sa o descurc neam
cat de bine suna?
sa fie ca in visele mele din copilarie, stalpi pe care erau randuri randuri de sarma incalcita
nu reuseam sa o descurc neam
cat de bine suna?
vreme statuta
nu in sensul ca pute, ci in sensul ca nu face valuri.
as putea sa spun ca mi-e bine
aseara mi-am cumparat turta dulce cum imi place mie, in forme de inimi, stele si colaci
bunica traieste, sunt inca in tara, cineva se gandeste la mine, sunt inca in toate capacitatile,
am totusi o stare de insuficienta, as face o dracie care sa semene cu un tel inca neimplinit in viata
din pacate si pentru ele avem o organizare.
nu sunt nici impacata cu mine si parca tot trecutul meu e asezat in rame pe peretele din dristor
macar de-ar fi asa
e vreme statuta vine iarna
incerc sa invat sa visez din nou
e o lectie pe care nici macar stanescu nu mi-o poate lega de cap de inima si de ochi
acolo unde intr-un colt ar luci pe alocuri reflectari ale Dunarii
cand stateam cu andreea si ma gandeam la viitor sau
cand stateam cu anca sau cu un anume tip al carui nume nici macar nu mi-l mai amintesc si cu care ar trebui sa ma intalnesc peste fix un an
ana vrea sa viseze
lumea vrea sa viseze
ar trebui sa fie usor
cand am trecut de bariera copilariei si nu mi-am dat seama?
as putea sa spun ca mi-e bine
aseara mi-am cumparat turta dulce cum imi place mie, in forme de inimi, stele si colaci
bunica traieste, sunt inca in tara, cineva se gandeste la mine, sunt inca in toate capacitatile,
am totusi o stare de insuficienta, as face o dracie care sa semene cu un tel inca neimplinit in viata
din pacate si pentru ele avem o organizare.
nu sunt nici impacata cu mine si parca tot trecutul meu e asezat in rame pe peretele din dristor
macar de-ar fi asa
e vreme statuta vine iarna
incerc sa invat sa visez din nou
e o lectie pe care nici macar stanescu nu mi-o poate lega de cap de inima si de ochi
acolo unde intr-un colt ar luci pe alocuri reflectari ale Dunarii
cand stateam cu andreea si ma gandeam la viitor sau
cand stateam cu anca sau cu un anume tip al carui nume nici macar nu mi-l mai amintesc si cu care ar trebui sa ma intalnesc peste fix un an
ana vrea sa viseze
lumea vrea sa viseze
ar trebui sa fie usor
cand am trecut de bariera copilariei si nu mi-am dat seama?
19 novembre 2007
17 novembre 2007
Lumina lui Blaga
Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?
Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"
O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci - cine ştie?
Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?
Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"
O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci - cine ştie?
Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.
Morgenstimmung
Tu ti-ai strecurat cantecul in mine
Intr-o dup-amiaza, cand
Fereastra sufletului zavorata bine
Se deschisese-n vant,
Fara sa stiu ca te aud cantand.
Cantecul tau a umplut cladirea toata,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavanda sonora. Iata,
Au sarit zavoarele
Si manastirea mi-a ramas descuiata.
Si poate ca nu ar fi fost nimic
Daca nu intra sa sape,
Cu cantecul, si degetul tau cel mic,
Care pipaia mierlele pe clape -
Si-ntreaga ta faptura, aproape.
Cu tunetul se prabusira si norii
In incaperea universului inchis.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele... Mi-s
Subrede barnele, ca foile florii.
De ce-ai cantat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -
Nedespartit - in bolti.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.
... Arghezi...
Intr-o dup-amiaza, cand
Fereastra sufletului zavorata bine
Se deschisese-n vant,
Fara sa stiu ca te aud cantand.
Cantecul tau a umplut cladirea toata,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavanda sonora. Iata,
Au sarit zavoarele
Si manastirea mi-a ramas descuiata.
Si poate ca nu ar fi fost nimic
Daca nu intra sa sape,
Cu cantecul, si degetul tau cel mic,
Care pipaia mierlele pe clape -
Si-ntreaga ta faptura, aproape.
Cu tunetul se prabusira si norii
In incaperea universului inchis.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele... Mi-s
Subrede barnele, ca foile florii.
De ce-ai cantat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -
Nedespartit - in bolti.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.
... Arghezi...
Scara la cer- ultimele versurile ale lui Sorescu
"Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,
Mi se arunca de sus.
Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.
- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!"
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,
Mi se arunca de sus.
Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.
- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!"
Adam de Sorescu
Cu toate ca se afla in rai,
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sini tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
"Asta e viata!" - a oftat Adam
Si-a mai creat inca una.
Si tot asa, de cate ori Eva oficiala
Se intorcea cu spatele
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie
Adam scotea la lumina o noua cadina
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sini tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
"Asta e viata!" - a oftat Adam
Si-a mai creat inca una.
Si tot asa, de cate ori Eva oficiala
Se intorcea cu spatele
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie
Adam scotea la lumina o noua cadina
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.
Astazi ne despartim
Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.
Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...
Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul ...
evident Doinas
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.
Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...
Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul ...
evident Doinas
Evocare
Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigat dintr-o limbă moartă.
Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospete de barbari.
Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigat dintr-o limbă moartă.
Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospete de barbari.
Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.
15 novembre 2007
14 novembre 2007
Sunday morning sun is shining
am descoperit cat de mult imi plac macii
cred ca asta de cheama o mica revelatie
cred ca asta de cheama o mica revelatie
12 novembre 2007
bravo,sis
Stimata natiune,
Sor'mea, Emilica, a trecut ieri pe la ora pranzului un preadificil examen care o claseaza printre conducatorii auto ai secolului!
De-acu'.. stati cuminti in case:P
pup sis
Sor'mea, Emilica, a trecut ieri pe la ora pranzului un preadificil examen care o claseaza printre conducatorii auto ai secolului!
De-acu'.. stati cuminti in case:P
pup sis
01 novembre 2007
putregai
ma gandesc la toate lucrurile amare si murdare care se intampla cateodata pe lumea asta. la copiii care stau in spitale si la cei care nu au norocul de a sta in spitale
la cei care se lupta ca niste oameni mari
de parca oamenii mari stiu pentru ce lupta
la mama mea care ma iubeste si care imi asculta toate bocetele
la femeile de la coltul strazii care cersesc
la enumeratia asta proasta si neordonata
....
la razboi la claustrofobie la discriminare la cancer la inghet la arsuri la malformatii la oamenii care nu se bucura cand ar trebui la batranete la tristete la indiferenta
...
haos
la cei care se lupta ca niste oameni mari
de parca oamenii mari stiu pentru ce lupta
la mama mea care ma iubeste si care imi asculta toate bocetele
la femeile de la coltul strazii care cersesc
la enumeratia asta proasta si neordonata
....
la razboi la claustrofobie la discriminare la cancer la inghet la arsuri la malformatii la oamenii care nu se bucura cand ar trebui la batranete la tristete la indiferenta
...
haos
Inscription à :
Articles (Atom)