21 mars 2009

pe enterese

Ieri, Ariel a suferit ca o gasculita. privirile o ardeau si in minte avea o presiune grozava. oricat si-ar face micile placeri, ele raman mici placeri. azi sufla cu greu, concentrarea nu e punctul ei forte, ianuarie o pandeste si n-ar vrea. ma bucur ca-mi zice din cand in cand ce simte. se racoreste. iar mie, cum oricum imi place ploaia, ii dau apa la moara, poate plange si se indoaie cerul de ea. fiecare cu interesul lui!

3 commentaires:

fontilili a dit…

ce-mi place mie la Ariel e ca nu-si pierde simtul umorului...chiar cand cerul nu e taman albastru

mm a dit…

e tare Ariel.trebuie sa fie sentimentala,harnica,desteapta si cu picioarele pe pamint.Si imi plac si toate subscrierile despre vise.

anita a dit…

e asa bine sa primesti incurajari cand soarele nu e roz... desi roz ar fi mult mai naspa dar se intelege...