06 septembre 2009

povestea vasului crapat

O femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat, si le cara pe dupã gat. Un vas era crapat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea intreaga cantitate de apa.

La sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea doar pe jumatate. Timp de doi ani, asta se intampla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apã. Bineinteles, vasul bun era mandru de realizarile sale. Dar bietului vas crapat ii era atat de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit!

Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, dupã cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii langa izvor: "Mã simt atat de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!"

Batrana a zambit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, in timp ce ne intoarcem, tu le uzi."

"De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospateaza casa."

http://www.psihoterapia.eu/index.php?option=com_content&task=category§ionid=62&id=119&Itemid=396

3 commentaires:

mm a dit…

si imperfectiunile sunt utile.orice lucru e util chiar daca nu e perfect.trebuie rabdare si intelepciune.

dan a dit…

nu vreau sa contrazic mm dar nu cred ca exista perfectiune,totul e asa cum tre sa fie pt a continua acest lant de cazuri,probabilitate si coincidente..

j a dit…

ce faain :)